Respectuoasa pt ca stiam ce sacrificii face pt a aduce bani in casă. Desi el a baut si se facea turtă de multe ori, nu-i un om rau.
Rece pt ca ii foarte "clasic" in gandire. Ceva de genul "dc te smiorcăi, esti barbat asta-i viata" sau "hai si invata sa tai cu drujba nu sta la calculator ca nu faci nimic cu ăla". Are rost sa zic ca daca ziceai cum te simti se uita la tine ca la felu 14? Nu ma incuraja la nimic, o imbratisare niciodata, trebuia sa trag de el sa putem sta macar 30 de min pe banca din curte la o poveste, de facut ceva impreuna 0...un hobby ceva nimic etc. Pe scurt patternul tipic de tată "old school", te-am facut iti dau de mancare si pa. (De eram fată sigur treaba statea altcumva, pt ca mereu zicea ca ar fi vrut si o fata, folosea cuvantul "si" ca sa nu ma simt nedorit ca am iesit baiat 😅)
Dc a fost asa?
Asta a vazut, asta ii s-a aratat. Nu degeaba comunismul a fost o perioada neagra si inca mai tragem dupa acele vremuri. De unde sa fi citit el ceva despre a fi parinte? Bine...nici azi multi nu citesc despre asta (40% din populatie este analfabeta functional 🥲), dar macar ai libertatea si uneltele. Inca mergem pe principiul antic: barbatii la razboi si condus cetatea, femeia la cratita si crescut plozii.
Tatal meu a fost plecat in strainatate toata viata mea. Abia cand am implinit 28 de ani a decis sa se intoarca. Defapt, pandemia l-a obligat sa ramana in tara.
N-as putea spune ca am o relatie cu el, desi il respect, insa ca femeie, mi-a fost foarte greu sa inteleg cum sta treaba cu barbatii si relatiile cu ei. Mai ales ca tot ce a putut el sa imi spuna la 18 ani a fost "barbatii vor doar sex".
Salut! Vizavi de întrebarea despre relația cu tații, chiar am publicat mai demult un eseu în engleză fix despre asta. E un subiect pe care l-am analizat mult de-a lungul anilor. Poate te-ar interesa să-l citești. Iată-l aici:
Acum aproape 20 de ani cand eram in scoala, tata muncea de la 7 la 15, iar cand venea acasa si nu avea alte treburi prin apartament ma ajuta pe mine la teme. Fiind mai incet la minte (ori pur si simplu neplacandu-mi acea materie) eram aproape tot timpul certat foarte rau chiar batut cu cureaua. Cred ca si din cauza asta am invatat mai mult de frica si am fost mai tot timpul mediocru invatat si la note. Cand nu-i convenea ceva stia numai sa se rasteasca la noi ( eu sau mama )sau chiar sa ne bata. Cu trecerea timpului s-a mai calmat (mai ales dupa ce s-a nascut sora mea), dar ranile interioare si frica au ramas. Uitandu-ma acum in trecut si comparand cu povestiile unor prieteni de seama mea, realizez ca nu o facea neaparat cu rea inentie sau ura, ci cumva "asa erau vremurile" .
Relația a avut 2 etape: în copilăria mea a fost mai mult absent (lucra în străinătate ~10 luni pe an), iar în adolescență "a evoluat" în faza conflictuală din cauză că a fost obligat să rămână în țară, nemaiavând contract de muncă, iar mama a hotărât să divorțeze pentru că era prezent doar fizic în viața de familie.
Astfel propria familie a devenit dușmanul suprem pt el și eventual a plecat de tot, reîntorcând relația în etapa de fantomă.
Mama a fost mereu personajul central, cu tata aflandu-se pe-aproape. :)
Relatia cu tata a fost totusi buna, lipsindu-i insa adancimea pe care a avut-o relatia cu mama, asta poate si pentru ca am fost toata viata fata mamii, scumpa si draga.
Tata m-a invatat (s-a chinuit rau, saracul, dar nu a ranuntat) sa merg pe bicicleta la 12 ani (fricoasa tare, cu un echilibru precar si-un popou greu, OMG!!!), lucru pentru care ii multumesc mult acum, cand am optiunea sa ma deplasez usor cu bicla...
Deci cu tata a fost asa, mai pe invatat chestii practice, utile, fara atentie prea mare din partea lui pe invatatura, probleme de-ale inimii sau ganduri adanci. De astea s-a ocupat mama, in mare detaliu :).
Respectuoasa pt ca stiam ce sacrificii face pt a aduce bani in casă. Desi el a baut si se facea turtă de multe ori, nu-i un om rau.
Rece pt ca ii foarte "clasic" in gandire. Ceva de genul "dc te smiorcăi, esti barbat asta-i viata" sau "hai si invata sa tai cu drujba nu sta la calculator ca nu faci nimic cu ăla". Are rost sa zic ca daca ziceai cum te simti se uita la tine ca la felu 14? Nu ma incuraja la nimic, o imbratisare niciodata, trebuia sa trag de el sa putem sta macar 30 de min pe banca din curte la o poveste, de facut ceva impreuna 0...un hobby ceva nimic etc. Pe scurt patternul tipic de tată "old school", te-am facut iti dau de mancare si pa. (De eram fată sigur treaba statea altcumva, pt ca mereu zicea ca ar fi vrut si o fata, folosea cuvantul "si" ca sa nu ma simt nedorit ca am iesit baiat 😅)
Dc a fost asa?
Asta a vazut, asta ii s-a aratat. Nu degeaba comunismul a fost o perioada neagra si inca mai tragem dupa acele vremuri. De unde sa fi citit el ceva despre a fi parinte? Bine...nici azi multi nu citesc despre asta (40% din populatie este analfabeta functional 🥲), dar macar ai libertatea si uneltele. Inca mergem pe principiul antic: barbatii la razboi si condus cetatea, femeia la cratita si crescut plozii.
Tatal meu a fost plecat in strainatate toata viata mea. Abia cand am implinit 28 de ani a decis sa se intoarca. Defapt, pandemia l-a obligat sa ramana in tara.
N-as putea spune ca am o relatie cu el, desi il respect, insa ca femeie, mi-a fost foarte greu sa inteleg cum sta treaba cu barbatii si relatiile cu ei. Mai ales ca tot ce a putut el sa imi spuna la 18 ani a fost "barbatii vor doar sex".
Salut! Vizavi de întrebarea despre relația cu tații, chiar am publicat mai demult un eseu în engleză fix despre asta. E un subiect pe care l-am analizat mult de-a lungul anilor. Poate te-ar interesa să-l citești. Iată-l aici:
https://open.substack.com/pub/andreiatanasov/p/fury?r=1tks3b&utm_medium=ios
Acum aproape 20 de ani cand eram in scoala, tata muncea de la 7 la 15, iar cand venea acasa si nu avea alte treburi prin apartament ma ajuta pe mine la teme. Fiind mai incet la minte (ori pur si simplu neplacandu-mi acea materie) eram aproape tot timpul certat foarte rau chiar batut cu cureaua. Cred ca si din cauza asta am invatat mai mult de frica si am fost mai tot timpul mediocru invatat si la note. Cand nu-i convenea ceva stia numai sa se rasteasca la noi ( eu sau mama )sau chiar sa ne bata. Cu trecerea timpului s-a mai calmat (mai ales dupa ce s-a nascut sora mea), dar ranile interioare si frica au ramas. Uitandu-ma acum in trecut si comparand cu povestiile unor prieteni de seama mea, realizez ca nu o facea neaparat cu rea inentie sau ura, ci cumva "asa erau vremurile" .
Relația cu tatăl meu era pe alocuri bună, dar și cu tensiuni și conflicte spontane in funcție de ce chestii îl mai enervau la mine.
Relația a avut 2 etape: în copilăria mea a fost mai mult absent (lucra în străinătate ~10 luni pe an), iar în adolescență "a evoluat" în faza conflictuală din cauză că a fost obligat să rămână în țară, nemaiavând contract de muncă, iar mama a hotărât să divorțeze pentru că era prezent doar fizic în viața de familie.
Astfel propria familie a devenit dușmanul suprem pt el și eventual a plecat de tot, reîntorcând relația în etapa de fantomă.
Some men are simply not meant to be fathers.
Mama a fost mereu personajul central, cu tata aflandu-se pe-aproape. :)
Relatia cu tata a fost totusi buna, lipsindu-i insa adancimea pe care a avut-o relatia cu mama, asta poate si pentru ca am fost toata viata fata mamii, scumpa si draga.
Tata m-a invatat (s-a chinuit rau, saracul, dar nu a ranuntat) sa merg pe bicicleta la 12 ani (fricoasa tare, cu un echilibru precar si-un popou greu, OMG!!!), lucru pentru care ii multumesc mult acum, cand am optiunea sa ma deplasez usor cu bicla...
Deci cu tata a fost asa, mai pe invatat chestii practice, utile, fara atentie prea mare din partea lui pe invatatura, probleme de-ale inimii sau ganduri adanci. De astea s-a ocupat mama, in mare detaliu :).