Georgeisme 42

Asta primești când te abonezi.

Mă simt ca pe Twitter pe aici: ceva mai liber.

Cred că e sentimentul intimității virtuale, lucru pe care l-am pierdut când am început să fiu urmărit de (prea) mulți. Handicapul când crești virtual e că se măresc și șansele să ajungi în bule unde nu vrei, în atenția unor oameni care nu te cunosc, nu-ți știu stilul și sunt mai colerici virtual. Aviz celor care-și doresc celebritate online.

Acestea fiind zise, urmează un newsletter lung pentru că am de gând să vă spun câte una alta despre vacanța recentă în Istanbul.

…

Ce am mai scris pe blog.

• Din păcate am apucat să scriu un singur text în ultimele zile. Dar e din suflet. Despre cum ne imunizăm la suferința altora. Și cum România devine un stat asistat prin donații de 1 euro. Și cum strângerile de donații pe Facebook fac și rău, nu doar bine. Sunt mai multe idei într-un singur text.

(aproape) În fiecare zi pe blog ai rubrica „De citit în drum spre casă”. Sunt articole proaspete din presa națională și internaționale, chestii pe care le găsesc interesante și vreau să le dau mai departe.

…

Video.

În aceste momente se lucrează la colorizare. Vreți un indiciu? E cu mâncare. Poate vă era poftă.

Dar între timp am mai văzut și altele bune, precum:

• Cât am fost prin Istanbul am căutat să vedem un film/documentar despre loc. Și am găsit „Kedi”. E pe Youtube (dar trebuie să ai cont premium ca să-l vezi - dacă n-ai cont premium îți faci unul gratuit. Te ține două luni. Vezi documentarul și închizi contul dacă nu mai vrei). Documentarul e despre pisicile din Istanbul. Frumos filmat, bine structurat și cu o muzică de să-ți transpire Shazam-ul;

• Tot în Istanbul am trecut pe lângă femei cu hijab. Și am vrut să aflu mai multe despre istoria acestui accesoriu. Recomand acest video scurt;

• Voiam să știu cum pot face o pungă de cadou dintr-un ziar. Am găsit acest video și de acum încolo așa am să ambalez toate cadourile. Hipster? Clar. Zgârcit? Și mai.

…

Ce am mai citit.

• Erdogan și criza Turciei moderne de Soner Cagaptay - voiam să știu ceva mai multe despre Turcia și am avut norocul să primesc această carte. Se citește repede și reușește să explice simplu și ușor de înțeles cam tot ce trebuie să cunoască cineva despre istoria modernă a Turciei. 100 de ani în 200șiceva de pagini. Merită pentru cultura generală;

• Penitența de Silvia Chicoș - să citesc o carte despre condamnați în anul în care scriu o dizertație despre condamnați… norocul meu. O să enumăr doar câteva motive pentru care vă încurajez să cumpărați cartea Silviei: 1) are doar 100 de pagini. Din fericire, ori din păcate - depinde pe cine întrebi; 2) e un debut foarte bun și cartea prezintă fidel o lume care nu ne este accesibilă; 3) poveste imprevizibilă; 4) autor român, „de-al nostru”; 5) doar 8 euro. Restul motivelor le găsiți în cele 100 de pagini.

Ce mi-am notat să mai citesc.

• A line in the sand de James Barr;

• Ataturk de Andrew Mango;

• O ciudățenie a minții mele de Orhan Pamuk.

Dacă ai citit vreuna din cele de mai sus mi-ar plăcea să aud o părere.

P.S. - pe Instagram am niște highlights cu ce am citit în 2021, 2022 și o să fac un highlight și cu recomandări generale. Poate vă inspiră ceva.

…

Recomand.

Am spus la început că am fost niște zile în Istanbul. Doresc să menționez următoarele:

• Istanbul e în Top 3 orașe pentru mine (dacă interesează pe cineva). Amsterdam, Dublin și Istanbul;

• Orașul e uriaș. Cică-i locuit de 15-16 milioane de oameni, dar cifrele neoficiale spun că se apropie de 20 de milioane lejer. Așa că n-ai cum să-l cuprinzi în 4-5-6 zile. Nu alerga prin el, lasă și pentru alte ocazii;

• Spuneam de alergat? Orașul e pe dealuri. Urci - cobori, urci - cobori. Recomand mersul pe jos, dar ai în minte că e un oraș solicitant (în medie am mers 15-18 km/zi și în fiecare seară am dormit buștean);

• Traficul e infernal. Sugerez utilizarea mijloacelor de transport în comun (metrou, tramvai, autobuz - biletul e ieftin, se folosește un card comun pe care îl încarci). Orașul e bine conectat, dar e și aglomerat de mașini. Aviz celor care visează un București și mai plin de mașini;

• E un oraș poluat. Bucureștiul e o gură de aer proaspăt (ha!);

• Prețurile (la modul general) sunt senzațional de mici. Poți să mănânci de la Foarte Bine în sus cu 50-60 lei/2 persoane. Cu tot cu băuturi. De banii ăștia mănânci chiar foarte mult, nu doar foarte bine;

• Se bea alcool. Beau și turcii pe la terase, poți să bei și tu dacă vrei. Cum mi-au spus câțiva când am discutat despre influența religiei în viața de zi cu zi - „nu suntem Iran”;

• Încearcă mâncarea stradală. De oriunde, oricât de suspicios ar părea. Lasă-te convins de localnicii pe care îi vezi la mese. Dacă nu-ți place mielul… ghinion. O să-ți placă până la urmă;

• Engleza e absentă din vocabular. 99% dintre cei cu care am interacționat nu știau aproape nimic în engleză. Nici măcar tinerii de la cafenelele mai hipsterești, pline de turiști veniți să muncească pe laptopuri. Așa că mi-a fost mie mai ușor să învăț să spun în turcă ce vreau (folosind Google Translate) decât să îi fac pe ei să înțeleagă ce tip de cappucino vreau. Ajută și dacă înveți să numeri de la 1 până la 10 în turcă. Că vorba aia, „1/bir durum”, „2/iki ayran”;

• Orașul e sigur, cel puțin ziua. În zonele aglomerate nu m-am simțit în pericol, nu părea că-i cineva geană pe borseta și buzunarele mele. Am ajuns la stadionul lui Fenerbahce în zi de meci și nu s-a întâmplat nimic cu 55.000 de fani înfocați în jur. De altfel, dacă ai ocazia și-ți place, recomand să mergi la un meci de fotbal. Galata, Fener, Beșiktaș, ce-ți place. Cică atmosfera e senzațională. Dar altfel, n-am stat cu frică de nimic. Comparativ cu Atena unde… nici nu vreau să-mi mai amintesc;

• Legat de fotbal, da, oamenii chiar își amintesc de Hagi. Din păcate nu știu cu ce se ocupă el azi;

• În moschei găsiți cărți gratuite (despre islam), inclusiv Coranul. Și traduse (română, engleză, spaniolă ș.a.m.d.). Recomand să luați un exemplar și să citiți. Pentru cultura generală. Am ajuns la Surat 3 și mi-am propus să citesc câte puțin înainte de culcare;

• Nu vă recomand să cumpărați chestii din bazar. Pentru că sunt la de n ori prețul pe care îl găsiți lângă bazar. La orice. Știu că poate vreți să vă lăudați că ați luat din bazar, dar nimeni n-o să știe dacă ați cumpărat ceasul fake, geaca fake, geanta fake sau încălțările fake din „bazarul autentic” sau buticul anonim de la trei străzi distanță. Găsiți aceeași marfă peste tot, inclusiv la dulciuri, mirodenii ș.a.m.d.. De altfel, bazarul mare e plin de kitsch-uri cu brand. Pare o piață ideală pentru cine vrea să-și cumpere ceva cu logo mare;

• Am vrut să mă duc cu niște lire turcești la mine și am schimbat la Dristor Exchange (a.k.a. Șaormeria Dristor) înainte să plec din țară. N-am fost atent și mi-am luat țeapă cu un curs valutar de mi-am făcut Revolutul să plângă. Nu recomand. Asta e, 10 ani nu mai mănânc la Dristor ca să simt că mi-am scos țeapa. Mergeți cu euro/lei în Istanbul și schimbați acolo la un curs ok, ori scoateți lire de pe card unde știți că nu e comision mare;

• Nu vă chinuiți să vedeți totul dintr-o vizită. E prea mult, prea mare, o să obosiți;

• Dacă vreți să lucrați pe laptop și căutați un loc bun recomand lanțul de cafenele „Books&Coffee”;

• Am mai zis să încercați orice găsiți de mâncare? Mai ales balik;

• Unii vor încerca să vă vândă orice. Chiar și ce e gratis. Undeva prin apropierea bazarului mare e un acoperiș de bloc de pe care se poate vedea orașul (gratis). Noi am dat peste un băiețaș care ne-a cerut 250 de lire ca să ne lase să urcăm. Am refuzat „oferta”. Poate voi aveți noroc să nu dați de el și tovarășii lui cu „bilete”;

• Da, turcii mi-au lăsat impresia că vor să-ți vândă orice;

• O să vedeți contraste. Oameni bogați și oameni care mănâncă din gunoi (de lângă tomberon). Uneori unii trecând pe lângă alții;

• Respectați regulile din moschei. Nu faceți pe revoluționarii religioși, nu încercați să reformați islamul în vacanță. Vă descălțați, intrați, femei la femei, bărbați la bărbați, liniște, poze dacă e voie, ieșit, încălțat, atât;

• De ce e totul așa ieftin? Teoria mea e confirmată de artiștii stradali: toți cântă piese turcești. De altfel, în 99% din localuri ai trupe live care cântă piese turcești. „Și?” Păi înseamnă că cei mai mulți turiști/clienți sunt turci. Și puterea lor de cumpărare e la nivelul ăla. Așa că HoReCarii nu ridică prețurile pentru o mână de străini că rămân fără gros. Lucru valabil și în România, că doar nu duduie de turiști la noi astfel încât să ceri 40-50 lei pe un prânz în oraș. Dar la noi e fudulie așa că-ți poate merge, vin clienții. Așa că să ne bucurăm de Turcia până nu se umple de străini și până nu ajung ei o forță economică;

• Toți oamenii cu care am interacționat din HoReCa sunt foarte politicoși și vor să te facă să te simți bine;

• Nu mai au toți chef de negociat. Unele prețuri sunt fixe;

• Nu-ți lua lokum (rahat) din primul magazin. După vreo trei magazine o să te saturi pentru că toți vor să-ți dea să guști. Abia apoi poți să te decizi. Dacă mai e nevoie;

• Am mai zis să mergi pe jos, dar mergi pe jos (dacă poți). O să vezi chestii interesante la fiecare pas. Mai ales în piețe;

• Cireșele sunt scumpe și la ei. Vreo 30 lei/kilogramul;

Atât din Istanbul.

P.S. - până la Aeroportul Otopeni folosiți trenul de la Gara de Nord/autobuzele directe. Ieftin și merg bine. Dacă nu conving astea… e cool. E super cool. E șmecherie și opulență!

…

De pe @UrbanTurbat.

Oamenii trimit în continuare poze cu „monstre” de urban prost făcut, înțeles, trăit.

Preferata mea de săptămâna asta vine din Timișoara (foto - Paul Ghidel):

Se pare că în Timișoara e o nebunie totală cu extinderile de balcon la parter. Le consider oribile, demne de o țară în care „las că merge” e la rang de aptitudine socială. Unii au spus la comentarii că e legal demersul, dar multe-s legale și de prost gust.

Trimite și tu „monstre” de Urban Turbat pe pagina de Facebook. Să râdem până facem să fie #frumix.

…

Cărțile lui subsemnatul.

Dacă vrei să citești ceva scris de mine ai următoarele opțiuni publicate: „Îmi pare rău că am muncit” (o găsești și în librării), „Miercuri10” (Miercuri10 se poate comanda doar de pe Facebook) și „Aventuri cu Zornel în Lumea Nașpa” (care trebuie să fie tot prin librării).

Cât de curând și următoarea.

…

Atât. Dacă ți-a plăcut dă mai departe.