Trebuie sa existe un echilibru, nu poate doar unul sa plateasca consumatia, dar la intalniri cu prietenii un 50-50, adica sa imparti nota la cati consumatori sunt e destul de bine, daca si consumatia e echilibrata per persoana.
Mi s-a părut mereu logic să plătească fiecare pentru el. Poate am poftă să mănânc vreo fițoșenie nejustificat de scumpă (nu s-a întâmplat niciodată, doar în context work related 🙃, but still). Nu-i ok să mă inhib pe motiv că va afecta nota de plată, dar nici să îmi comand toate aberațiile și să stea celălalt cu grija banilor.
În general, bărbații încă simt că trebuie să se ofere ei să plătească (chiar dacă nu sunt încântați neapărat). Se poate refuza frumos cu un ,,apreciez mult, dar m-aș simți mai ok să plătim fiecare pentru el". Și da, poate cel mai bun argument e cel cu ,,eu te-am invitat", pe care l-am folosit și eu și pe care îl văd a fi rezonabil... în anumite situații. Cum ar fi un concert la care am luat deja biletele. Și te invit să vii cu mine, deci nu mai ai nimic de plătit, biletele au fost deja plătite și nu îți vând un bilet, ci vreau doar să vii cu mine. Sau cum mai face al meu acum, rezervă chestii și le plătește în avans.Am învățat să apreciez și să o las așa, dar să fac și eu la rândul meu gesturi similare.
Inteleg ca nu se precizeaza tipul intalnirii...deci nu ne referim exclusiv la relatiile romantice unde, la inceput cel putin, plateste el ( :))) ). In rest...nu vad niciun motiv pentru care sa accepti sa plateasca cine te-a invitat (pentru ca There is no free lunches, nu?...) Sau sa platesti tu de fiecare data cand te trezesti zicand: Nu bem si noi o bere azi la terasa? Nici cand te invita unul la ziua lui nu se cheama ca plateste el, din simplul motiv ca, desi el alege locul (poate uneori si meniul), te simti si duci si tu macar un buchet de flori :)))
De fiecare dată când am fost la o întâlnire "romantică", plăteam fiecare separat consumația. Mi s-a întâmplat să plătesc doar eu uneori (n-a ținut mult relația). Mi s-a întâmplat și să vreau să plătesc pentru mine și mă refuzau (încercau să fie mai rapizi ca mine la plată). Dar știi ce nu mi s-a întâmplat? 50/50. Nu contează că e o relație romantică, o ieșeală cu un amic/amică, fiecare ar trebui să plătească jumătate, sau, dacă cineva se lipsește de bani în ziua respectivă, plătește ea/el integral prima oară, iar a doua oară invers, și tot așa. Asta mi s-a întâmplat foarte rar. Concepția "plătește el că e bărbat iar eu femeie" are la bază principii vechi care nu mai sunt de actualitate, deci, ce utilitate mai are acum când și femeia e independentă financiar?
Am votat „fiecare pentru el”, dar nu cred că există o singură variantă general valabilă. E bine să discuți, dacă se poate, ca să știi ce consideră celălalt. Abia îți dai seama și cât de ușor poți aborda anumite subiecte „controversate” cu persoana respectivă. Unii bărbați se simt bine arătându-și generozitatea, alții te consideră prea egală ca să facă acest gest. Personal, când sunt la primele întâlniri, am doar 3 variante: 50/50, fiecare pentru el, sau el singurel. După ce că „the bar is very low” oricum, ar fi culmea să mă invite în oraș și să se aștepte să plătesc eu pentru amândoi.
Daca vorbim de întâlnire romantică și e printre primele, n-am nicio problemă sa plătesc eu, dacă invitația a venit de la mine. Și chiar dacă n-a venit; prefer așa decât să stăm să calculăm cât a consumat fiecare. E destul de neplăcut să mai dăm și rateuri la aritmetică 😅 Dacă deja avem o vreme de când ne întâlnim bănuiesc că am fi purtat deja discuția despre cum facem cu nota, atâta timp cât suntem cât de cât echitabili și nu se simte nimeni lezat în orgoliu sau la buzunar. În definitiv, fiecare procedează dupa cum simte dar, pentru a elimina un stres în plus la o primă întâlnire mă ofer să plătesc eu, deși aș vrea să văd aceeași intenție și din partea lui.
Am votat cine face invitația, dar din experiența mea romantică, cel mai des el face invitația 😂😂
Cred că trebuie echitate și e okay să împarți 50/50 sau să plătești alternativ.
Acum că mă gândesc mai bine o variantă de răspuns era "cine alege locul", nu neapărat cine face invitația. Poate celălalt nu își permite...
Sunt însurat, prin urmare nu merg la întâlniri, deci nu am stresul plății :)).
Tot pe banii soției și tu?
Trebuie sa existe un echilibru, nu poate doar unul sa plateasca consumatia, dar la intalniri cu prietenii un 50-50, adica sa imparti nota la cati consumatori sunt e destul de bine, daca si consumatia e echilibrata per persoana.
Mi s-a părut mereu logic să plătească fiecare pentru el. Poate am poftă să mănânc vreo fițoșenie nejustificat de scumpă (nu s-a întâmplat niciodată, doar în context work related 🙃, but still). Nu-i ok să mă inhib pe motiv că va afecta nota de plată, dar nici să îmi comand toate aberațiile și să stea celălalt cu grija banilor.
În general, bărbații încă simt că trebuie să se ofere ei să plătească (chiar dacă nu sunt încântați neapărat). Se poate refuza frumos cu un ,,apreciez mult, dar m-aș simți mai ok să plătim fiecare pentru el". Și da, poate cel mai bun argument e cel cu ,,eu te-am invitat", pe care l-am folosit și eu și pe care îl văd a fi rezonabil... în anumite situații. Cum ar fi un concert la care am luat deja biletele. Și te invit să vii cu mine, deci nu mai ai nimic de plătit, biletele au fost deja plătite și nu îți vând un bilet, ci vreau doar să vii cu mine. Sau cum mai face al meu acum, rezervă chestii și le plătește în avans.Am învățat să apreciez și să o las așa, dar să fac și eu la rândul meu gesturi similare.
Echilibrul e important. Cam așa văd eu. 😁
Inteleg ca nu se precizeaza tipul intalnirii...deci nu ne referim exclusiv la relatiile romantice unde, la inceput cel putin, plateste el ( :))) ). In rest...nu vad niciun motiv pentru care sa accepti sa plateasca cine te-a invitat (pentru ca There is no free lunches, nu?...) Sau sa platesti tu de fiecare data cand te trezesti zicand: Nu bem si noi o bere azi la terasa? Nici cand te invita unul la ziua lui nu se cheama ca plateste el, din simplul motiv ca, desi el alege locul (poate uneori si meniul), te simti si duci si tu macar un buchet de flori :)))
De fiecare dată când am fost la o întâlnire "romantică", plăteam fiecare separat consumația. Mi s-a întâmplat să plătesc doar eu uneori (n-a ținut mult relația). Mi s-a întâmplat și să vreau să plătesc pentru mine și mă refuzau (încercau să fie mai rapizi ca mine la plată). Dar știi ce nu mi s-a întâmplat? 50/50. Nu contează că e o relație romantică, o ieșeală cu un amic/amică, fiecare ar trebui să plătească jumătate, sau, dacă cineva se lipsește de bani în ziua respectivă, plătește ea/el integral prima oară, iar a doua oară invers, și tot așa. Asta mi s-a întâmplat foarte rar. Concepția "plătește el că e bărbat iar eu femeie" are la bază principii vechi care nu mai sunt de actualitate, deci, ce utilitate mai are acum când și femeia e independentă financiar?
Întotdeauna el, dacă este cu o doamnă.
Îmi amintesc despre un amic italian (în Siena):
-Să nu vă prind că scoateți carduri și portofele. Plătesc eu... vă trimit mâine mesaj la fiecare cu sumele datorate, dar am o imagine de păstrat.
Evident mesajele nu veneau niciodata😀
Am votat „fiecare pentru el”, dar nu cred că există o singură variantă general valabilă. E bine să discuți, dacă se poate, ca să știi ce consideră celălalt. Abia îți dai seama și cât de ușor poți aborda anumite subiecte „controversate” cu persoana respectivă. Unii bărbați se simt bine arătându-și generozitatea, alții te consideră prea egală ca să facă acest gest. Personal, când sunt la primele întâlniri, am doar 3 variante: 50/50, fiecare pentru el, sau el singurel. După ce că „the bar is very low” oricum, ar fi culmea să mă invite în oraș și să se aștepte să plătesc eu pentru amândoi.
Daca vorbim de întâlnire romantică și e printre primele, n-am nicio problemă sa plătesc eu, dacă invitația a venit de la mine. Și chiar dacă n-a venit; prefer așa decât să stăm să calculăm cât a consumat fiecare. E destul de neplăcut să mai dăm și rateuri la aritmetică 😅 Dacă deja avem o vreme de când ne întâlnim bănuiesc că am fi purtat deja discuția despre cum facem cu nota, atâta timp cât suntem cât de cât echitabili și nu se simte nimeni lezat în orgoliu sau la buzunar. În definitiv, fiecare procedează dupa cum simte dar, pentru a elimina un stres în plus la o primă întâlnire mă ofer să plătesc eu, deși aș vrea să văd aceeași intenție și din partea lui.