Georgeisme 179
Mai bun ca lunea trecută!
„Auzi?! Da lunea trecută parcă n-a venit…”. Da, știu. Săptămâna trecută pur și simplu n-am găsit intervalul ăla de 1-2 ore când să trimit acest newsletter. Da, au mai existat niște ore „libere”, dar am preferat să mă uit în gol la ridurile din pereți și să mă gândesc la NIMIC😵💫Vreți să vă mint?
Dar acum o să vă dau un newsletter lung, frumos, să vă țină de cald că tare frumos mai e afară🌧️
Și ca să nu credeți că exagerez cu starea tomnatică, zilele trecută mi-am comandat și un aparat de făcut paste/tăiței (că am fost la cursuri la Pasta e Pistacchio și Nuka Foodstories și am învățat). Eram pregătit să mă pun pe treabă, ingredientele erau cumpărate, dar curierul mi-a adus aparatul în șuturi (probabil ținea Picurele pe picior cu el) așa că a trebuit să-l dau retur și acum îl aștept pe următorul. Deci trist ca niște paste Barilla🍝
Întrebarea săptămânii 🤔
Data trecută eram curios de cum vă poziționați față de petrecerile de gender reveal. S-a răspuns așa și așa:
Eu mi-am spus punctul de vedere și observațiile în episodul 49 al podcastului Notițe Mintale🎧
Mulțumesc pentru răspunsuri. Știți deja, cine comentează poate câștiga 30 de zile de Notițe Mintale, podcastul acestui newsletter🎧Poftim, Emanuel Neharneac a comentat data trecută și a câștigat. Fă și tu la fel. Emanuel, dacă vezi newsletter-ul ăsta dă un mesaj privat pe Substack😉
Pentru săptămâna viitoare❓
Simt că nu s-a discutat destul despre piesa trupei Taxi („Când rinocerii”)🦏
Ce simți că vrea să transmită? Cum percepi efectul mesajului? Ce simți?
Ce am mai scris ✍️
A venit și a II-a parte a textului despre profitabilitatea de a avea un copil. Aici discut despre dimensiunea socio-politică a paternalității și cum tații nu se plâng niciodată despre cât de greu e (mai ales tații din noua generație, crescuți să fie și provideri, dar și tați moderni). În partea a III-a o să discut despre relația de cuplu și divorțuri în rândul părinților de bebeluși👨🍼
(Aproape) zilnic recomand niște articole pe care le găsesc interesante și ți le dau și ție la rubrica „De citit în drum spre casă”🚋
Notițe Mintale - episodul 50🎧
Săptămâna asta podcastul acestui newsletter ajunge la episodul cu numărul 50! Yuhu! De 50 de săptămâni trimit câte o oră de podcast sponsorilor. Chestii pe care nu mai apuc să le scriu și le detaliez audio.
Podcastul „Notițe Mintale” este modul prin care spun Mulțumesc tuturor celor care sponsorizează acest newsletter cu echivalentul unei cafele pe lună☕
Ce am mai citit📚
Ultimele zile ale Occidentului de Matei Vișniec - într-o bună zi, nu azi și nici mâine, o să mă apuc să scriu o carte despre cât de mult îl urăsc pe Vișniec. Îl urăsc pentru că are imaginație, pentru că nici când e direct nu e un tezist, că are un stil minunat de a scrie despre el și alții, că n-are povești „prea de tot” și toate i se leagă. Pentru un om care scrie și vrea să scrie e puțin deprimant să-l citești pe Vișniec. Altfel e bombă💣
Jurnalul unui killer sentimental & Yacaré de Luis Sepúlveda - Nu citisem nimic de Sepúlveda și auzisem de ceva timp de el. Rebel, punk, neconvențional, aproape hardcore pentru vremurile lui. Am să mai caut, mi-a plăcut🤝
Pe Instagram țin lista tuturor cărților citite din 2020 și până azi📚
Cuvântul săptămânii📖
A o sfeterisi - a avea necazuri😈
Exemplu: „Viața în România e sfeterisită”
Cântă lăutare 🎶
Eram la masă cu ai mei și la TV a început (probabil pentru a 872308 oară pe săptămâna asta) filmul „BD în acțiune/la munte și la mare/în alertă”. Și piesa de intro a filmului mi se pare foarte tare. Bine, coloana sonoră e destul de bună, zic eu🎶
Începe la minutul 2:56:
Alte recomandări🎈
O perspectivă despre de ce clădirile cu copaci pe ele nu sunt rezolvarea la problema poluării și a lipsei spațiilor verzi (video Youtube)🌳
Nu știu dacă mai țineți minte, dar eu lucrez printre altele și pentru Skillab & Skvot și într-o perioadă aveam un podcast foarte interesant cu oameni din diverse industrii pe care îi invitam să vorbim despre muncă. Podcastul a avut o pauză, dar acum și-a revenit. Și în episodul de mai jos o să mă puteți asculta vorbind cu Andy Anderson, Curaj - câinele cel fricos, Dublu D și George Lungoci😶
Printre cele mai utile cadouri pe care le-am primit în ultimii ani au fost cursurile de gătit. În ultimii ani am fost la patru de la Artisan Cooking. Poate ajută pe cineva să își facă curaj ca să gătească lucruri wow. Sfat: există două opțiuni pentru aceste cursuri - să gătiți, să fiți spectatori. Dacă n-ați gătit niciodată și vreți să o faceți într-un mediu cool, yeah, super! Dacă vreți să observați și să rețineți niște lucruri noi vă sugerez modul spectator🔪
Urban turbat🏙️
N-am cenzurat numerele mașinilor din imagine pentru că posesorii lor n-au făcut nimic greșit. Sunt mașini parcate regulamentar. Problema e că cine a gândit rampa și scările nu s-a gândit că ele se termină în… Altfel, totul bine. Măcar s-a făcut, nu?
Colțul cu 💩
Crezi că orașul ar arăta mai bine fără păcănele la parterul blocurilor? Da, dar Guvernul Bolojan nu vede lucrurile așa.
Deci s-a înțeles: nu contează impactul jocurilor de noroc asupra oamenilor (și mai ales minori). Important e să nu sufere companiile de păcănele și pariuri. Bun așa… Bun Bolojan. „Uuu, răul cel mai mic!”🤡
Mai mult? 🧲
Dacă vrei să citești vreuna din cărțile publicate până acum: „Îmi pare rău că am muncit” (2020), „Miercuri10” (2013), „Aventuri cu Zornel în Lumea Nașpa” (2021) și cea mai nouă „Niște animale” (2024). Următoarea apare în curând.
Cred că intenția a fost una bună, însă intențiile nu ne rezolvă problemele. :)) O să zic doar cum am primit eu mesajul piesei:
Mi se pare că împarte grupurile sociale în 2 părți. Abordarea clasică de bun-rău. Când vorbim despre oameni, nu cred că putem clasifica / eticheta că „ăia-s buni și ceilalti sunt răi.” Suntem ființe mult mai complexe și toți suntem deopotrivă și buni, dar și răi. Sunt convinsă că toți am fost la un moment dat, într-un anumit context, la o anumită vârstă (poate) și rasiști, si agresivi, și incorecți, sau ne-am „murdarit” (mai mult sau mai puțin) mâinile.
P.S: Am văzut și câteva vedete în video pentru care cred că pot găsi dovezi clare că au „călcat strâmb”.
Genul ăsta de clasificare în “bun-rău”, nu poate duce decât la o distanță și mai mare între grupurile sociale. Deja avem „2 Românii”, nu cred că un spațiu mai mare, fie el exprimat doar în mod artistic, ne va aduce vreun bine.
Pe scurt, mi se pare un mod politicos de a huidui tabăra adversă.
Mesajul piesei mi s-a părut inofensiv și îndemnător la bun simț, însă pe măsură ce se afișau fețele invitaților intuiam că secțiunea de comentarii va fi luată cu asalt de către un organism colectiv ecou, zdruncinat de-un subit fenomen de transfer.
Of doamne, cum ieșim oare din psihoza asta ?