Legat de responsabilitatea oamenilor în companiile mizere, cred că sunt relevante experimentele lui Stanley Milgram. Oamenii tind să facă nasoale dacă sunt puși de alții cu o autoritatea mai mare să facă și, din păcate, asta este cumva universal.
Cele mai albastre gulere nu cred că sunt informate de motivele/obiectivele ordinelor. Lor li se cere doar să execute.
Cu cât se albește gulerul, cu atât apar mai multe meetings, brain stormings, proiecte și funcții cu putere de decizie. Deci crește vina și responsabilitatea pt mersul și acțiunile companiei.
E pentru cei care vin și la piesa de teatru. Acum nu știu cum funcționează, dacă poți să suni la Teatrelli și să întrebi dacă mai e vreun loc în seara asta.
Pentru plouarea cu textile, consumerismul și lipsa de măsură a consumatorilor e de vină.
Pentru vicii, nu văd diferența.
Dacă societatea vrea rahat… nu vrei să dai rahat societății? Dacă nu e bun/sănătos/ecologic rahatul produs, nu cererea ar trebui să regleze produsul???
Cred că lumea ar trebui să primească ce are nevoie, nu doar ce vrea. Este ca si cum ai merge la doctor și ți-ar da pastile dulci, în loc să te opereze…pt că așa cer cei mai mulți pacienți
Oamenii au nevoie să își asume responsabilitatea pentru deciziile lor. Doctorii intervin să repare ceea ce oamenii nu vor să corecteze. Cum facem ca nevoia de a te spăla dinți de două ori pe zi să fie împlinită? Mergem la stomatolog?
Făcând abstracție ca nu exista liber arbitru deci nici merit și nici vina :)), aș zice ca 50-50. De ce 50-50? În condițiile în care supraviețuirea e condiționată de muncă nu ai mereu de ales, trebuie să ai
un loc de muncă și uneori singurul disponibil este la o companie “rea”. Chiar si așa, depinde mult de rolul avut în companie, cu cât mai mare puterea de decizie cu atât mai mare și responsabilitatea.
Legat de responsabilitatea oamenilor în companiile mizere, cred că sunt relevante experimentele lui Stanley Milgram. Oamenii tind să facă nasoale dacă sunt puși de alții cu o autoritatea mai mare să facă și, din păcate, asta este cumva universal.
50-50.
Cele mai albastre gulere nu cred că sunt informate de motivele/obiectivele ordinelor. Lor li se cere doar să execute.
Cu cât se albește gulerul, cu atât apar mai multe meetings, brain stormings, proiecte și funcții cu putere de decizie. Deci crește vina și responsabilitatea pt mersul și acțiunile companiei.
Salut George. O întrebare, discuția despre artă și orașele în care trăim, este una publică, se pot achiziționa bilete?
E pentru cei care vin și la piesa de teatru. Acum nu știu cum funcționează, dacă poți să suni la Teatrelli și să întrebi dacă mai e vreun loc în seara asta.
Mersi mult de răspuns
Există o responsabilitate proporțională cu puterea decizională și nivelul de conștientizare a răului produs de compania/instituția în care activează.
Pentru plouarea cu textile, consumerismul și lipsa de măsură a consumatorilor e de vină.
Pentru vicii, nu văd diferența.
Dacă societatea vrea rahat… nu vrei să dai rahat societății? Dacă nu e bun/sănătos/ecologic rahatul produs, nu cererea ar trebui să regleze produsul???
Cred că lumea ar trebui să primească ce are nevoie, nu doar ce vrea. Este ca si cum ai merge la doctor și ți-ar da pastile dulci, în loc să te opereze…pt că așa cer cei mai mulți pacienți
Oamenii au nevoie să își asume responsabilitatea pentru deciziile lor. Doctorii intervin să repare ceea ce oamenii nu vor să corecteze. Cum facem ca nevoia de a te spăla dinți de două ori pe zi să fie împlinită? Mergem la stomatolog?
Făcând abstracție ca nu exista liber arbitru deci nici merit și nici vina :)), aș zice ca 50-50. De ce 50-50? În condițiile în care supraviețuirea e condiționată de muncă nu ai mereu de ales, trebuie să ai
un loc de muncă și uneori singurul disponibil este la o companie “rea”. Chiar si așa, depinde mult de rolul avut în companie, cu cât mai mare puterea de decizie cu atât mai mare și responsabilitatea.