Georgeisme 195
Ce noroc, azi 13!
N-am anunțat vreo vacanță de la precedentul newsletter, dar ea s-a întâmplat. A fost cam haotică ultima perioadă de timp, culminând totul cu o operație care mă ține la pat pentru o perioadă și mă pune în situația de a testa orașul/locuirea din perspectiva unui om care nu poate face un pas fără cârje🩼Cred că punga de spanac congelat de pe genunchi rezumă cel mai bine viața unei persoane cu handicap în București: „un deliciu”🥬
Altfel spus, nu e așa grav cu genunchiul, dar l-am sunat pe Hagi să-l anunț că n-am cum să particip la Mondial anul acesta. Generația de Suflet trebuie să se descurce fără meniscul meu🦵
Întrebarea săptămânii 🤔
În precedentul mail vă întrebam despre măsurile de austeritate. S-a răspuns așa și așa:
Acum, dacă mă întrebați pe mine, măsurile de austeritate au fost ca nuca-n perete. Au început cu păturile vulnerabile și s-au terminat acolo. Știu… știu… Bolojan tocmai ce se pregătea să dea și în păturile superioare și l-au mazilit. Și așa cum declara într-o conversație cu Dragoș Pătraru, dacă se apucă de bogați prima dată „îl dădeau jos”. Deci n-a avut de ales. Ce ghinion pe noi, dar mai ales pe el🍀
Pentru data viitoare❓
Hai să rămânem tot la registrul ăsta.
Te rog să-ți și argumentezi răspunsul la secțiunea de comentarii dacă vrei să câștigi o lună de Notițe Mintale, podcastul intim al acestui newsletter🎧Ștefan a comentat data trecută și a câștigat. Yey! Bravo lui!
Ce am mai scris ✍️
Modul în care unii români se raportează la spațiul comun (trotuare, străzi) continuă să mă dezamăgească și să mă convingă de ceva ce nu vreau să accept (încă)🪫
Am scris câteva idei despre strategia lui Bolojan și de ce politicile astea de austeritate nu sunt ceea ce trebuie🧮
Ocazional îmi salvez articolele pe care le găsesc interesante și vreau să le citesc la rubrica „De citit în drum spre casă”🚋
Notițe Mintale🎧
Chiar mai devreme am trimis cel mai recent episod de Notițe Mintale. Episodul 55.
Audiție plăcută și mulțumesc pentru cafea tuturor sponsorilor☕
Ce am mai citit📚
România continuă. Schimbare și adaptare în comunism și postcomunism de Cătălin Augustin Stoica - cred că orice lectură despre multiplele lumi care s-au întâmplat în acest spațiu geografic ne poate ajuta să înțelegem mai bine de ce suntem unde și ceea ce suntem. Nu ca o căutare a vreunui excepționalism național, ci pur și simplu pentru o mai bună înțelegere a contextului pe care l-am moștenit și care (uneori) ne bântuie👻
Housing the new Russia de Jane R. Zavisca - am deschis cartea asta din pură curiozitate și am rămas pentru plăcerea de a vedea ce propagandă s-a folosit în Rusia anilor 90 pentru a-i convinge pe oameni că e mai combinație să-și dorească case prin credit (pe 20-30 de ani), decât să le dea statul una după nevoi (așa cum era pe hârtie planul sovietic). De asemenea, interesant să vezi cum și noi, românii, ne raportăm la locuire precum rușii (atât ca spațiu cât și ca emoția casei). A, și poate vă sună cunoscut: prin anii 90, Medvedev (chiar el!), le transmitea rușilor că trebuie să se „trezească în conștiință” și să-și cumpere o casă prin credit. Practic, ca americanii, dar nu le-a spus că-i ca la ei pentru că… știi ce zic?🇷🇺
Portret al artistului în tinerețe de James Joyce - nu citisem nimic de James Joyce pentru că știam că JJ e greu. Uneori când auzi despre un autor că „e greu” nu-l mai pui în meniu. Dar am zis să încep de undeva și asta era în biblioteca socrilor. Dincolo de poveste, stil, perioada prezentată, cartea asta m-a pus pe gânduri (gânduri pe care le-am notat și sper să le dau o formă) - voi vă dați seama că o zdrobitoare parte a lumii noastre e compusă din oameni bătuți în copilărie? 100% din oameni pe care îi cunosc au fost cel puțin abuzați emoțional în copilărie. Dar bătaia era baza. Sunteți conștienți de cât de normalizată era violența împotriva copiilor acum 50-100-150 de ani? Dar mai important - vă puteți imaginați cum ar arăta lumea dacă lucrurile ar sta invers?😐
Două veacuri de populism românesc de Robert Adam - nu văd de ce n-ai vrea să citești despre populismul politic românesc din ultimii aproape 200 de ani. E foarte amuzant🎭
Japonezii despre ei înșiși de Kazuko Diaconu și Paul Diaconu - am o cafenea în cartier unde mă duc să mai lucrez și să citesc. Cineva le-a donat niște cărți așa că și-au făcut o mică bibliotecă, loc unde am descoperit cartea asta din care am tot răsfoit câte un capitol în ultimele 4 luni. Foarte interesant și plăcut să mă plimb prin cotidianul japonezilor. Acum să vedem ce mai citesc la cafenea🇯🇵
Brutalism de Achille Mbembe - poate una dintre cele mai percutante cărți din ultimii ani. Pur și simplu o plăcere pentru suflet și minte, mai ales pentru cei care caută explicații pe teme care țin de Africa și relația continentului cu Europa/occidentalism. O carte care simt că pune degetul pe multe răni când vine vorba de neocolonialism🌍
Pe Instagram țin lista tuturor cărților citite din 2020 și până azi. Poate vă inspiră unele titluri. Puteți să mă întrebați dacă aveți vreo curiozitate cu privire la vreuna📚
Cuvântul săptămânii 📖
Vaticiar - care are caracter profetic, vizionar🔮
Exemplu: „internetul e plin de caractere vaticiare, ceea ce face ca petrecerea timpului acolo să devină obositoare”.
Alte recomandări🎈
Am mai filmat niște episoade CevaCuReclame, iar în weekendul ăsta vine următorul. Dar poate nu le-ai văzut pe celelalte⤵️
Recomand două documentare văzute la ediția de anul acesta de One World: Evidence și Cartierul Pilastro. Pe ambele le găsiți pe site-ul lor, la un preț de 20 lei/biletul🎥
Cum trăiau strămoșii românilor pe la 1800 (podcast Colecționarul de Istorie)🕯️
Despre legea securității, algoritmi și supraveghere digitală (video Gândește Critic)🔎
Ești părinte de copil mic? În București? Completează acest chestionar scurt că o să fie bine pentru toată lumea✏️
Colțul cu 💩
Plictisit și nervos pe modul în care arată spatele blocurilor, m-am gândit s-o pun de o petiție prin care să îi invit pe bucureșteni să ceară o regândire și consultare publică cu privire la spațiul comun din jurul blocurilor, astfel încât să nu fie doar parcare.
În vreo două săptămâni petiția a ajuns la câteva zeci de mii de persoane, dar a strâns doar 625 de semnături. Cred că nu trebuie să zic nimic mai mult. Asta nu e înfrângerea mea, ci e a tuturor. Și mă convinge și mai mult să mai pun o haină în bagaj.
Cântă lăutare 🎶
Mai mult? 🧲
Dacă vrei să citești vreuna din cărțile publicate până acum: „Îmi pare rău că am muncit” (2020), „Miercuri10” (2013), „Aventuri cu Zornel în Lumea Nașpa” (2021) și cea mai recentă „Niște animale” (2024).
Legat de mențiunea pe care ai facut-o despre abuzul copiilor. Am citit de curând "O istorie a copilariei" de Colin Heywood și în introducere menționa că, dacă ar fi să se ne gândim istoric la cum au fost tratați de-a lungul veacurilor, ar trebui sa vorbim despre un adevărat holocaust al copiilor. Mi-a rămas în cap grozăvia asta pentru că așa e.. de abia de acum putem vorbi despre o schimbare de paradigma în felul în care înțelegem și tratam copiii, dar ma sperie că deja vin din urma oameni care și decreta că parentingul permisiv a eșuat, când de abia acum începem sa facem lucrurile altfel.
sunt foarte optimist pentru că nu mă costă nimic să sper că ne vom redresa dpdv economic - mă pregătesc în continuare pentru ce-i mai rău, în schimb. ține de noi ca și colectiv dacă alegem să ne unim și să trecem peste diferențele ideologice care ne fragmentează de ani de zile.