Georgeisme 56
Am o idee. Dacă vreți și voi.
În ultima perioadă am avut destul de mult de muncă și asta m-a adus în punctul în care a trebuit să ignor/pun pauză unor lucruri care-mi plac foarte mult. Precum scrisul (aici, blog, carte șamd). Pentru că mă cunosc și știu că am nevoie de o formă de ordine m-am gândit să vă întreb dacă n-ați vrea să fac newsletter-ul săptămânal. Pe mine m-ar ajuta să fiu mai ordonat cu ceea ce-mi place, iar pe voi… mna, fiind mai des o să diversific conținutul cu mai multe lucruri pe care le consider demne de share-uit.
Să fie democrație. Votați.
Peste 7 zile numărăm voturile și implementăm ce s-a ales.
…
Ce am mai scris ✍️
România nu merită dreptul de a avea semafoare intermitent de dreapta. E un lux pe care nu l-am câștigat;
Puya și Dan Negru fac apologia trecutului. Eu sper să nu ajung niciodată tipul ăsta de bătrân trist și nostalgic ridicol în fața unor evoluții evidente;
M-am gândit la faptul că românii nu prea mai protestează „ca pe vremuri”. De ce?
În (aproape) fiecare zi fac o selecție de articole interesante. E practic ce-mi salvez dimineața ca să citesc seara. E rubrica „De citit în drum spre casă”. Dacă-ți faci cumva un obicei din a intra seara pe blog o să vezi textul acolo.
Ce am mai scris ✍️ în engleză 🏴
După tot scandalul cu Ana Morodan am încercat să văd problema din alt unghi. Nu știu dacă mi-a ieșit;
Am petrecut câteva zile în Tel Aviv și am trăit o experiență memorabilă cu ajutorul celor de la Booking. M-am gândit că dacă voi aplica vreodată la vreunul din job-urile lor (la momentul scrierii textului căutau UX copywriter), asta aș vrea să fie „Scrisoarea de intenție”.
N-o să vă mint, de ceva timp mă bate gândul să scriu un text pentru Revista Golan despre evrei, antisemitism, România. În ultimii 2-3 ani am citit mai multe lucruri despre ei, am avut șansa să cunosc evrei, să discut cu ei, să cunosc antisemiți, să-i ascult, să vizitez Tel Aviv, muzee șamd. Din păcate nu-mi găsesc puterea în a concretiza articolul pentru că nu vreau să par xenofil și nici nu vreau să intru în polemica Israel-Palestina, interesul meu în acest articol fiind strict pe problematica de cultură, religie, comunitate. Îmi e teamă că orice gând aș așterne despre cultura mozaică mă ștampilează inevitabil. Am să-mi mai caut cuvintele.
…
Ce am mai pus pe Youtube📹
Din păcate… nimic. Am încercat să mai fac un mix muzical + gătit (ca acesta, ori acesta), dar găteam ceva complicat care mă făcea să nu fiu atent la tranziția între melodii și pe la jumătatea rețetei mi-am dat seama că nu pot să le fac pe ambele îndeajuns de bine. Așa că am oprit mixul și am continuat să gătesc.
Promit să revin cu un alt mix, su o formă sau alta.
…
Ce am mai citit📚
Harmonia caelestis de Peter Esterhazy - îmi e teamă că mă îndrăgostesc de Esterhazy ca de Saramago și nu cred că pot să duc, încă de pe acum, două pasiuni profunde pentru doi autori care abia ce au murit și nu-mi mai pot satisface pofta. Dar da, Esterhazy e ceva inadmisibil de bun. Dacă visezi să ajungi scriitor, așa cum vreau și eu, să citești asemenea minți te deprimă. Recomand.
The bibliomaniacs de J.C. Halper - în vacanțe caut mereu anticariate. Întotdeauna găsesc comori ascunse (și ieftine). Din Tel Aviv am plecat cu vreo 2-3 cărți. Toate din anticariatul lui J.C. Halper. Omul e și patron și vânzător. Și scriitor. Cartea lui era expusă la casă. Am fost curios și mi-am dorit să-l fac și fericit (mi-a lăsat impresia că s-a bucurat să-i cumpăr cartea). N-am regretat. Dacă ajungeți prin Tel Aviv să-i faceți o vizită.
Sărbătoarea neînsemnătății de Milan Kundera - nu știu, din nou mă simt prost că nu-s în rândul lumii, dar e a III-a încercare cu Milan Kundera și e a III-a nepotrivire. Procentaj pozitiv 100%. Nu-mi place, pur și simplu. Mi se pare leneș, mi se pare că-ți aruncă un subiect bun în față și apoi parcă-i e lene să-l scrie. Remus spune că nu l-am citit pe „Kundera ăla care trebuie”, că e unul cu viața-n Praga și unul cu viața-n Paris. Nu știu, îl aștept pe ăla cu viața-n Zimnicea.
…
Ce am mai văzut 📺
Nu știu dacă am mai zis asta, dar îmi plac foarte mult documentarele. De când am descoperit Astra Film (prea târziu) sunt îndrăgostit de ele.
A fost One World în București și am reușit să văd două filme:
In Viaggio - Papa Francisc în turneu prin lume. Inclusiv în București (da, o să-l vedeți și pe PF Daniel). Interesant, îți pui întrebări despre munca de papă;
Europa Passage - vedem prea multe filme și documentare despre comunitatea romă. Ăsta e de văzut. Ca multe altele.
Tot săptămâna trecută am văzut și „Les passagers de la nuit”. Fantastic, ce film frumos. Pur și simplu frumos. Oameni frumoși, colorizare frumoasă, decor frumos, haine frumoase, blocuri frumoase. Are aproape două ore, dar n-ai vrea să se termine. Pur și simplu ai mai sta două ore doar să te uiți la mobilă. Și povestea e chiar emoționantă.
…
Alte chestii? Recomandări? 🤔
M-a scos femeia la un restaurant foarte interesant. MOM. După gusturile mele consider că am avut parte de poate cel mai bun burger pe care l-am mâncat în ultima perioadă în București. De altfel, totul a fost foarte bine. E finuț decorat, muzica bună, iar servirea (în ciuda a ceea ce am citit apoi la recenzii pe Google), a fost absolut ireproșabilă. Nici mama nu-mi zâmbește atâta. Cină pentru 2 persoane + desert + băuturi = ±200 lei;
În ultimele zile am tot ascultat pe repeat piesa de mai jos:
…
Mai mult? 🧲
Dacă vrei să citești ce am scris și publicat până acum: „Îmi pare rău că am muncit”, „Miercuri10” și „Aventuri cu Zornel în Lumea Nașpa”.
Pe Facebook pun gânduri mai lungi. Dacă-s prea lungi le pun pe blog. Dacă-s prea intime le pun în newsletter. Dacă-s mult prea intime le țin pentru mine.
Pe Twitter mă joc.
Pe Instagram țin evidența cărților.
Pe LinkedIn vorbim de muncă și colaborări.
Pe Patreon poți să mă jignești.
