Georgeisme 99

Atât de aproape...

„Parcă mai ieri” trimiteam primul newsletter. Și săptămâna viitoare împlinesc newsletter-ul cu numărul 100. Poate ne sincronizăm și deschidem cu toții o pungă de pufuleți în cinstea acestui moment.

…

Întrebarea săptămânii 🤔

Săptămâna trecută vă invitam să vorbim despre dizabilitate, pe fondul textului ăsta. Răspunsurile la întrebare sunt astea și astea:

Rezultatul mi se pare trist spre dramatic. Și asta e doar bula mea. Curios ce iese la un sondaj național. Eu? În scaun cu rotile? Singur? Păi n-am cum să ies din bloc. Deci rămân în casă. Maxim ies pe palierul blocului.

Pentru săptămâna viitoare:

Zilele astea s-a vorbit mult despre elevi în bula mea și mi-am amintit de tema uniformei școlare.

De ce „da”? De ce „nu”? Argumentează-ți răspunsul din sondajul de mai sus și săptămâna viitoare ai putea câștiga marele premiu. Singurul premiu. Un premiu. Cărți.

Câștigătorul de săptămâna trecută este Zgriptorul.

Zgriptorule, dacă vezi mesajul ăsta o să te rog să dai un mail la george.bonea@gmail.com și să-mi spui două titluri din poza de mai jos:

…

Ce am mai scris ✍️

• S-a scris un articol despre „tineretul din ziua de azi” și s-au inflamat spiritele.

• Am fost la un concert de muzică lăutărească/manele și mi-a plăcut. Și mi-am amintit de textul ăsta de acum doi ani care e valabil și azi.

În (aproape) fiecare zi fac o selecție de articole pe care le găsesc interesante. Ce-mi salvez dimineața ca să citesc seara. E rubrica „De citit în drum spre casă”. Dacă vă faceți cumva un obicei din a intra seara pe blog o să vedeți textul acolo.

…

Ce am mai citit📚

• The conquest of cool de Thomas Frank - ce a fost mai întâi? Acel ceva cool, ori publicitatea care să facă elementul cool din nimic? Cartea asta încearcă să răspundă la întrebarea asta cu o mulțime de exemple din anii 60, anii când publicitatea pe care o știm azi a luat avânt. O carte bună pentru cei care vor să vadă cum și de ce am ajuns fanii unor branduri;

• Obosit de viață, obosit de moarte de Mo Yan - cartea plesnește de observații interesante despre viața în ruralul comunist chinez, slugărnicie, pupincurism, absurdul unui sistem înghițit pe nemestecate ș.a.m.d., dar la finalul celor 600 de pagini mi s-a părut că a fost puțin cam prea mult. Mi s-a părut cam mult, dar tot merită;

• Deportarea romilor de Valentin Negoi - din păcate trebuie să ne documentăm singuri dacă vrem să știm ceva despre suferința comunității rome. Cei 12 ani de școală nu ne ajută cu nimic. Cartea asta merită. Ca să fiu sincer, nu știu de ce n-ai vrea să citești așa ceva. De ce n-ai vrea să cunoști aceste informații documentate? De ce n-ai vrea să-ți oferi absurdul rasismului românesc? De ce să nu știm că unii romi luptau pe front pentru România și în același timp rudele lor erau deportate? De ce nu?;

• Bunicuța pierdută de Jósza Márta - e a doua oară când intru la anticariatul Târgul Cărții, plec cu o carte de 5 lei și după ce o termin simt că am participat la un jaf. Că am furat. Am pus mâna pe cartea asta sâmbătă la ora 17, iar duminică la ora 22 îmi părea rău că s-a terminat. Big Bang, frumos mai scriu ungurii! Au așa o relaxare în a spune ce au pe suflet, de parcă au pus cu 1000 de ani mai devreme mâna pe stilou (glumiță!). N-am găsit relaxarea asta la mulți autori români (poate nici n-am citit destui, dar toți ungurii citiți zburdă în scris). Parcă spun mai cu suflet ce au pe suflet. Și fără cuvinte mari, fără să transpire DEX-ul lângă tine. Cartea asta mi se pare demnă de lectură obligatorie la școală. De prin clasa a 6a, până spre 80 de ani. Minunat mod de a exprima cum e să crești ungur într-un Cluj comunist. Fantastic! 5 lei! Hoție!;

  P.S. - mi se pare de un anumit fel ca pe site-ul editurii să nu se mai afle această carte. Nu contează că n-o mai au pe stoc, că nu s-a retipărit… e o treabă de respect pentru un autor publicat în 2011 să-și mai găsească titlul pe site-ul editurii, chiar și cu „stoc epuizat” ștampilat la mișto. Dar mna, ce știu eu, poate că logistic nu se poate.

…

Alte chestii? Recomandări? 🤔

• Cum spuneam mai sus, am ajuns la concertul conceptului Șaraimanic. Ceva frumos. Sunt așa invidios pe zoomerii care se pot distra fără perdea pe manele și lăutărească. Aia e, pe vremea mea maneaua puțea din n-jpe motive care în 99% din cazuri duceau spre rasism (1% vreo greșeală gramaticală într-o piesă). Pe 6 martie îi vedem iar, cu alt concept dar pe aceleași acorduri, în Expirat (București);

• Am descoperit cârciuma urbană Al’ceva (București). Mi-a plăcut. Bună mâncare;

• Dacă ești muncitor-nomad-digital și te-ai săturat de clasicele spații de muncă vezi că se lucrează bine și de la Zoomserie;

• N-am mai fost în Argentin din liceu. Mi-am dat întâlnire acolo cu oamenii cu care mergeam în Argentin în liceu. Nu mai e ca atunci. Nici noi nu mai suntem ca atunci. Dar e bine. Papanașii au fost foarte buni. Și am băut ceai. George din liceu plânge.

…

Cuvântul săptămânii📖

• Disgeuzie - alterarea simțului gustativ.

Exemplu: „prea mulți români pun doar sare și piper în mâncare, fără alte condimente, de parcă suferă de disgeuzie”.

…

Un oraș pentru oameni ❤️

Le mulțumesc părinților mei că mi-au arătat cum să levitez în viață. Eu m-am născut să nu trotuar.

…

Mai mult? 🧲

• Dacă vrei să citești ce cărți am publicat până acum: „Îmi pare rău că am muncit”, „Miercuri10” și „Aventuri cu Zornel în Lumea Nașpa”.

• Alte chestii pe Facebook, blog, Twitter (X?), Threads și pe Instagram țin evidența cărților citite. Pe LinkedIn vorbim de muncă & colaborări.

• Momentan sunteți 2.818 abonați.

• Unii oameni dau cămașa de pe ei pentru mine. Mulțumesc celor care contribuie pe Substack și Patreon. Cum ar spune mama, „tu de ce nu ești ca ei?”.