Discussion about this post

User's avatar
Dan's avatar

Nu luam bataie, dar eram certat si manipulat emotional cand luam note mici, adica sub 9. Aveam anxietate de performanta la scoala, si iesitul la tabla era stresant din cauza presiunii de acasa. Discutand despre asta ca adult, mama mi-a zis ca isi dorea sa le demonstrez celorlalti copii ca "eu sunt cel mai destept". Mi se pare halucinant cum unii parinti isi proiecteaza atat de intens insecuritatile asupra copilului. Eram un proxi prin care ea putea sa semnaleze celorlalti ceva despre ea, "Sa vedeti ce bine invata copilul meu, m-am ocupat mult de el". Din fericire nu eram agresat fizic, in afara de cate o palma, doua bine tintite atunci cand incercam sa imi exprim frustrarile. S-a vazut ca adult ca eram dezechilibrat emotional, imi era teama sa imi exprim opiniile si nu eram asertiv. Familia nu m-a crescut sa devin independent, ci obedient, chiar daca intentiile lor erau bune.

Expand full comment
Andrei's avatar

Când se deschide subiectul violentei din copilărie am un mix de emoții ( anxietate ura rușine ). Dupa ani de zile in care am făcut toata terapia posibila si tot mi se pune nodul in gât când îmi amintesc ce corecții primeam de la ai mei. Motivele erau mai multe, dar cred ca cel mai des invocat motiv erau notele proaste dar si alcoolismul sever pe care îl avea taică-meu. Daca m-a ajutat in vreun fel ? Pot răspunde doar ca m-a ajutat ca un exemplu de așa Nu.

Expand full comment
20 more comments...

No posts