Credeam că vorbeai doar de bani. Șpagă n-am dat niciodată (nici n-aș fi avut de ce, am 19 ani), însă de relații și pile da, dar pentru chestii minore. Sunt președintele reprezentant al unei școli din Dolj, lipsesc des la primele două ore (nici nu aud alarma când sună, atât de rău stau cu somnul), și mi se motivează absențele, deși nu le-am cerut vreodată asta, ba chiar opusul.
M-am folosit și de o relație ca să mă angajez undeva, anul trecut, însă, aparent, relația s-a folosit de mine (pe scurt, am lucrat fără carte de muncă într-un restaurant/bar, și mi-au dat mare țeapă la salariu, bazându-se pe faptul că e primul meu loc de muncă și că, din cauza caracterului meu, n-aș putea să-i înșel cu ceva, că nu știu să mint. Menționez, în două luni, o singură dată au făcut inventarul, la finalul primei săptămâni). Dar nu regret, ai o lecție de învățat din fiecare mică palmă pe care ți-o dă viața.
Pentru copil. La spital, pentru o rezerva care oricum era praf (dar mult mai bine decat un salon). M-am simtit furioasa, evident! Dar asta este: fara pile nu razbesti, frate, este un perpetuum mobile, nu se termina niciodata acest cerc vicios. Si ceva imi spune ca Va continua...Nu e ultima data!
M-am folosit și eu o dată de o “pilă” - o cunostinta de a tatalui meu. Am lucrat 2 săptămâni într o benzinarie ca să mi strang bani de un city break la Londra😁 eram mai mică, nu stiam exact ce vreau de la viata, clar nu sa ma angajez. A fost si primul loc de muncă, daca il putem numi asa🤣
Pentru mine acele 2 saptamani au fost ca un film horror ce se derula la nesfarsit… anyhow.. mi-am dat seama atunci ca orice plan avea sa urmez- nu implica un șef☺️.
Aveam o rudă când eram în generală care lucra în primărie și era responsabilă de emiterea buletinelor(în R.Moldova). Trebuia să depun pentru buletin și taică-miu m-a trimis la ea, cică vorbise cu ea. Mi-am luat țeapă, ea fiind toată săptămâna în concediu!
Au mai fost situații cu tovarășii polițiști ai părinților. Singurul mod în care mă ajutau era să plătesc mai repede amenda!
Nu dau șpagă și nu ma folosesc de pile. Am ales să trăiesc în conformitate cu principiile mele și să urmez un cod moral care exclude corupția sau influențarea ilegală. Dacă dau șpagă la spital - vor veni oameni după mine cate nu vor avea bani și nu vor fi tratați. Nu trebuie da alimentam sistemul - trebuie sa ne luptam cu el.
Acum că stau să mă gândesc am fost pilă și am folosit pile în multe situații minore, dar foarte rar m-am gândit la ele ca pile pentru că erau favoruri în cadrul unui grup relativ restrâns de cunoștințe, neamuri.
Șpagă nu am dat niciodată, dar am primit (ca farmacist) ciocolată, fructe, flori, pixuri pentru simplul fapt că mi-am făcut treaba corect și în interesul pacientului. Oamenii, mai
ales cei mai în vârstă,au simțit nevoia să "îmi mulțumească" în felul ăsta.
Niciodată nu am ajutat pe cineva cu gândul că voi fi recompensată în mod direct, iar când am nevoie de un favor mi-e greu sa îl cer.
În altă ordine de idei, nu cred că există adult în România care să nu fi fost implicat în vreun fel sau altul într-o situație de genul "pliă/cunoștință/relații".
acum cativa ani, dupa terminarea orelor am mers in spatele unor blocuri cu cativa prieteni la un pet de bere. doi politisti de la locala ne au vazut si au venit la noi. politia locala de fel sta intr o taraba de dimensiunea unui wc public si acolo l a chemat pe unul dintre noi. au spus ca daca le luam o doza de cola si un pachet de tigari ne lasa fara amenda. cand baiatul a venit la noi si ne a spus treaba asta noi i am zis ca mai bine ne da amenda ca oricum nu avem noi bani de asa ceva si la a doua incercare de a lua ceva de la noi politistii au decis ca 10 lei sunt suficienti pentru a nu ne lua amenda
Ai 21 de ani, și ai începi un serviciu la 500 km departe de casă, nu cunoști pe nimeni, oamenii sunt reci, neîncrezători în străini, e greu să îți faci prieteni iar colegii sunt puțini și mai tot timpul ocupați. Munca de asemenea este grea iar viitorul aici nu pare să îți rezerve mare lucru.
După multe solicitări privind mutarea îți dai seama ca singura șansă sunt relațiile/pilele sau șpaga …
Acum după 12 ani, mă mai gândesc la asta și singurul gând care îmi consolează greșeala este ca “altfel nu se putea” și cred ca și în ziua de azi unele lucruri se rezultă tot așa, din păcate.
Credeam că vorbeai doar de bani. Șpagă n-am dat niciodată (nici n-aș fi avut de ce, am 19 ani), însă de relații și pile da, dar pentru chestii minore. Sunt președintele reprezentant al unei școli din Dolj, lipsesc des la primele două ore (nici nu aud alarma când sună, atât de rău stau cu somnul), și mi se motivează absențele, deși nu le-am cerut vreodată asta, ba chiar opusul.
M-am folosit și de o relație ca să mă angajez undeva, anul trecut, însă, aparent, relația s-a folosit de mine (pe scurt, am lucrat fără carte de muncă într-un restaurant/bar, și mi-au dat mare țeapă la salariu, bazându-se pe faptul că e primul meu loc de muncă și că, din cauza caracterului meu, n-aș putea să-i înșel cu ceva, că nu știu să mint. Menționez, în două luni, o singură dată au făcut inventarul, la finalul primei săptămâni). Dar nu regret, ai o lecție de învățat din fiecare mică palmă pe care ți-o dă viața.
Pentru copil. La spital, pentru o rezerva care oricum era praf (dar mult mai bine decat un salon). M-am simtit furioasa, evident! Dar asta este: fara pile nu razbesti, frate, este un perpetuum mobile, nu se termina niciodata acest cerc vicios. Si ceva imi spune ca Va continua...Nu e ultima data!
M-am folosit și eu o dată de o “pilă” - o cunostinta de a tatalui meu. Am lucrat 2 săptămâni într o benzinarie ca să mi strang bani de un city break la Londra😁 eram mai mică, nu stiam exact ce vreau de la viata, clar nu sa ma angajez. A fost si primul loc de muncă, daca il putem numi asa🤣
Pentru mine acele 2 saptamani au fost ca un film horror ce se derula la nesfarsit… anyhow.. mi-am dat seama atunci ca orice plan avea sa urmez- nu implica un șef☺️.
Aveam o rudă când eram în generală care lucra în primărie și era responsabilă de emiterea buletinelor(în R.Moldova). Trebuia să depun pentru buletin și taică-miu m-a trimis la ea, cică vorbise cu ea. Mi-am luat țeapă, ea fiind toată săptămâna în concediu!
Au mai fost situații cu tovarășii polițiști ai părinților. Singurul mod în care mă ajutau era să plătesc mai repede amenda!
Nu dau șpagă și nu ma folosesc de pile. Am ales să trăiesc în conformitate cu principiile mele și să urmez un cod moral care exclude corupția sau influențarea ilegală. Dacă dau șpagă la spital - vor veni oameni după mine cate nu vor avea bani și nu vor fi tratați. Nu trebuie da alimentam sistemul - trebuie sa ne luptam cu el.
Acum că stau să mă gândesc am fost pilă și am folosit pile în multe situații minore, dar foarte rar m-am gândit la ele ca pile pentru că erau favoruri în cadrul unui grup relativ restrâns de cunoștințe, neamuri.
Șpagă nu am dat niciodată, dar am primit (ca farmacist) ciocolată, fructe, flori, pixuri pentru simplul fapt că mi-am făcut treaba corect și în interesul pacientului. Oamenii, mai
ales cei mai în vârstă,au simțit nevoia să "îmi mulțumească" în felul ăsta.
Niciodată nu am ajutat pe cineva cu gândul că voi fi recompensată în mod direct, iar când am nevoie de un favor mi-e greu sa îl cer.
În altă ordine de idei, nu cred că există adult în România care să nu fi fost implicat în vreun fel sau altul într-o situație de genul "pliă/cunoștință/relații".
acum cativa ani, dupa terminarea orelor am mers in spatele unor blocuri cu cativa prieteni la un pet de bere. doi politisti de la locala ne au vazut si au venit la noi. politia locala de fel sta intr o taraba de dimensiunea unui wc public si acolo l a chemat pe unul dintre noi. au spus ca daca le luam o doza de cola si un pachet de tigari ne lasa fara amenda. cand baiatul a venit la noi si ne a spus treaba asta noi i am zis ca mai bine ne da amenda ca oricum nu avem noi bani de asa ceva si la a doua incercare de a lua ceva de la noi politistii au decis ca 10 lei sunt suficienti pentru a nu ne lua amenda
Nu reauseam sa rezolv altfel. E super nasol, frustrant ca sa platesti de doua ori, o data din taxe si a doua din buzunar.
Ai 21 de ani, și ai începi un serviciu la 500 km departe de casă, nu cunoști pe nimeni, oamenii sunt reci, neîncrezători în străini, e greu să îți faci prieteni iar colegii sunt puțini și mai tot timpul ocupați. Munca de asemenea este grea iar viitorul aici nu pare să îți rezerve mare lucru.
După multe solicitări privind mutarea îți dai seama ca singura șansă sunt relațiile/pilele sau șpaga …
Acum după 12 ani, mă mai gândesc la asta și singurul gând care îmi consolează greșeala este ca “altfel nu se putea” și cred ca și în ziua de azi unele lucruri se rezultă tot așa, din păcate.