Discussion about this post

User's avatar
Ana Maria's avatar

Am cunoscut și eu la un moment dat un incel, însă am rupt legătura din cauza comportamentului toxic care se extindea și la nivelul relațiilor de prietenie pe care le avea. Long story short, provenea dintr-o familie destrămată, iar cu ochii de acum îl văd drept un copil rănit căruia nu i-a fost pus la dispoziție vreun model de masculinitate sănătoasă; a absorbit din jur ce i s-a părut lui mai potrivit și ulterior s-a pierdut pe drum. Asta se întâmpla acum vreo 10 ani, când încă nu era atât de popular conținutul online al incelilor,red pilled men sau mgtow. Posibil să fiu eu biased, atunci să nu fi luat de fapt contact cu acel tip de conținut, iar acum să am impresia că incelii s-au înmulțit, fiindcă m-am intersectat eu mai des cu subiectul din pur interes personal.

Dacă ar fi să îi încadrez în niște categorii, i-aș împărți în două (*dar de menționat ar fi că se și intersectează):

1. cei care au crescut în medii toxice - nu au avut vreun model de relație sănătoasă în copilărie și/sau adolescență, sunt analfabeți emoțional, detestă orice formă de viață feminină. Categoria aceasta o văd existentă încă dinainte de internet sau înainte ca internetul să ajungă să fie folosit pe scară largă

2. incelii născuți și hrăniți de internet - caracterizați tot de analfabetism emoțional, sunt de obicei mai tineri și mai numeroși decât cei din prima categorie, pot adopta această filosofie de viață de la vârste fragede, când personalitatea lor este încă în formare. Sunt puternic influențați de tot ce înseamnă mișcarea mgtow, comunitatea red pilled, conținutul promovat de Tate care le legitimează niște emoții pe care they can't put a finger on (yet) - (rog a-mi fi scuzată romgleza, însă în momentul de față mintea mea nu a putut găsi un echivalent în română). Idealizează trecutul, mai ales cel anterior mișcării feministe, văd în mamele/bunicile lor niște modele demne de urmat, însă foarte greu de găsit în prezent. Preiau din realitate doar situațiile care să le susțină cauza - femei violente, mame denaturate, femei care practică videochatul, feministele care urăsc și demonizează orice formă de viață masculină (uite încă un subiect interesant de dezbătut), femei cu comportamente toxice față de ele și față de cei din jur, iar incelii extrapolează aceste exemple la tot sexul feminin.

Ambele categorii sunt unite de analfabetismul emoțional, de lipsa oricărei dorințe de introspecție și de schimbare a vreunui comportament propriu, respectiv de tendințe narcisice.

Îmi aduc aminte că în urmă cu vreo 2-3 ani urmărisem un video al unui individ american care se declară ca aparținând comunității mgtow și care spunea că femeile din estul Europei sunt încă o speranță, că încă mai sunt obediente, dispuse să facă treburile casnice și să nu le mai împartă cu partenerul.

Mi se pare o discuție foarte lungă, cu multiple cauze și ramificații, însă sper că am reușit să cuprind în rândurile de mai sus principalele idei pe subiect.

Dacă ar fi să mă gândesc la o soluție imediată, aș spune că ar trebui să începem prin a-i recunoaște și a-i accepta, însă cât de ușor îi este unei societăți să accepte niște indivizi inadaptați și adesea agresivi?

Dacă ar fi să mă gândesc la o soluție care necesită zeci, poate chiar sute de ani, ar fi să ne alfabetizăm emoțional ca societate (ca părinți mai ales!!!), ca să putem oferi tinerelor generații modele de relații sănătoase, în care partenerii, înainte de orice altceva, se respectă reciproc. Ar duce asta la dispariția incelilor? Cu siguranță nu, însă cred că i-ar împuțina semnificativ, lucru pe care eu una îl văd drept un succes.

Expand full comment
Florica Pașca's avatar

Prima persoană care îmi vine în cap este un fost coleg de muncă din tinerețe, undeva pe la 30, nu a avut nicodată o relație romantică, doar una sexuală, deși arăta bine, în interacțiunile cu fetele se autosabota de cele mai multe ori, dădea replici prin care ironiza subtil, avea și un complex de inferioritate. Era focusat pe look, credea că fetele se vor uita la el dacă face multă sală, deși era un băiat citit, se „pierdea” cînd vedea fete ca de pe onlyfans. Aș putea spune că era în căutare de ideal, o atitudine infantilă pt vârsta lui, cred eu.

Îmi plăcea de acest băiat, dar am realizat că deși era timid pe plan romantic, ascundea o frustrare și o agresivitate vizavi de femei, întodeauna îmi dădea impresia că era „pregătit” să ochească alta femeie, inconștient parcă căuta femei care să îl domine, carieriste, îi era frică de refuz, complexat sexual, probabil și pt că consuma porn. Cred că celibatul lui se datorează lipsei de inițiativă, se comporta defensiv de cele mai multe ori, parcă avea teama că femile îl vor controla.

Poate definița incelului nu i se aplică total, dar tipii care se apropie de această definiție pe care i-am întâlnit eu, aveau o viziune agresivă vizavi de femei (misoginim, I guess), chiar dacă nu e ostentativă. Din experiența mea, ăștia provin din familii în care mama îi răsfața până la vîrsta adultă, îi fac să se simtă super speciali, poate de aici și așteptările lor nerealiste. Au impresia că femeia e problema pt singurătatea lor, îi critică libertatea, nu sunt confortabili cu ideea de a fi egali cu ea.

E doar părerea mea, probabil provine din bias, sper că nu supără pe nimeni, lol.

dar depre femcel când vorbim? :))

Expand full comment
16 more comments...

No posts