Georgeisme 123
Despre inceli, niște McDonald's, puțină demotivare și altele
Mi-am propus să fac newsletter-ul ceva mai amplu, poate mai lung, dar și să ofer mai mult. Probabil ca un semn că încerc să-mi canalizez cât mai mult din energie pe o singură platformă. Asta. Sper să fie ce trebuie și sunt, ca de fiecare dată, deschis la sugestii și reclamații.
…
Întrebarea săptămânii 🤔
Data trecută vă întrebam următoarele și s-a răspuns așa și așa:
Eu? Sigur. Inițial m-am dus pe fenta cu sportiva algeriană (aur la box), dar nu mi-a păsat foarte mult pentru că boxul e oricum un sport care n-ar trebui să mai existe din moment ce-și damblagește mare parte din practicanți. La câteva ore după a ieșit la iveală adevărul despre cazul ei și am înțeles. Apoi a mai venit și această explicație. Ăsta e cel mai recent caz de care îmi amintesc. Acum aștept mai multe detalii despre cazul de la Spitalul Sf. Pantelimon. Sunt sceptic cu privire la orice prezintă presa și orice discurs de tipul „ne omoară medicii!”. Sfatul meu e să consumați știri cu moderație și să așteptați între 3-5 zile până să credeți ceva prezentat. Chiar și prognoza meteo.
Pentru săptămâna viitoare❓
Uite un subiect la care m-am tot gândit în ultima perioadă, am citit despre el și am discutat cu mai mulți apropiați:
Pentru cine nu știe ce este un „incel” las un link cu explicații aici. Din experiența ori perspectiva voastră, care credeți că sunt motivele care stârnesc incelismul (aș aprecia ceva mai profund, nu doar „sunt niște proști frustrați” și variațiuni în registrul ăsta)? Și de asemenea, cum credeți că se poate combate această problemă?
Comentează și câștigă. Cărți.
Uite, Alexandra a comentat data trecută și acum poate să își aleagă două cărți din lista de mai jos. Alexandra, dacă vezi newsletter-ul ăsta te rog să dai un mail la george.bonea@gmail.com.
…
Ce am mai scris ✍️
Mă tot gândesc dacă mai poate funcționa democrația dacă toată lumea are dreptul să voteze (ceea ce înțeleg că poate suna paradoxal). Dar cum să fie voturile egale când șansele nu sunt și datorită inegalități de șanse durerile micro-macro sunt diferite de la om la om, ajungând să se bată în alegeri ăia care vor pistă de biciclete cu ăia care vor 15 lei în plus la pensie (un exemplu de discrepanță de nevoi)? E un subiect greu, n-am neapărat soluții (cel puțin nu unele ușor de implementat), dar tot mi se pare un subiect care merită discutat;
Recent am înțeles că McDonalds e tot „restaurant” și că acolo se mănâncă tot simbolic. Așa că am scris câteva gânduri despre Mc și halitul ăsta semiotic.
Aproape zilnic recomand articole interesante la rubrica „De citit în drum spre casă”.
…
Notițe mintale 🎧
De acum înainte toți sponsorii acestui newsletter vor putea să și asculte notițele mele, un fel de podcast, cu idei crude care cel mai probabil nu vor ajunge niciodată în format text din motive pe care le explic în primul episod. Prima înregistrare e făcută în timpul unei plimbări prin Cluj și vă invit să vă simțiți de parcă avem o conversație la telefon, așa că puneți întrebări, aveți opinii și le discutăm în episodul următor.
Audiție plăcută și contribuie și tu la notițele mintale⤵️
…
Ce am mai video 📹
Un nou episod de Speaker Demotivațional. De data asta discutăm despre mobilitate, persoane cu handicap și de ce avem cu toții nevoie de rampe. Toți. Click aici sau pe poză. De asemenea, fiecare share dat acestui video contribuie enorm la apariția următoarelor. De fapt, e singurul lucru care poate face să mai apară un altul.
…
Ce am mai citit📚
Parentalitatea de Leticia Solis-Ponton - ce mi se pare interesant la această carte este că ridică cu totul alte probleme când vine vorba despre parentalitate. Nu atât de mult despre cum să crești copilul, ci și despre motivația din spatele acestei decizii. Și ce înseamnă din punct de vedere psihologic să devii părinte? Am ajuns să mă gândesc mult mai intens dacă eu dispun de resursele psihologice necesare unei astfel de etape. Și de aici mi-am făcut o serie de notițe audio pe care o să le discutăm într-un alt newsletter. Cert este că dacă parentalitatea era complicată, acum e psiho-complicată. Asta nu înseamnă că e grea, ori de speriat, ci o văd mai degrabă ca pe o etapă căreia e indicat să-i conștientizezi impactul. Precum la condus: nu te pui la volan fără să înțelegi responsabilitatea pe care o ai pentru tine și ceilalți. Pentru că e simplu să faci copii, dar să-i crești e altceva. O să revenim pe subiect, dar cartea merită atenția voastră - mai ales dacă vă bate gândul să vă dați sinele mai departe;
When our world became Christian de Paul Veyne - am fost mereu curios în legătură cu dezvoltarea creștinismului, cum a ajuns ce este (și implicit evoluția religiilor), iar această carte reușește într-un mod foarte confortabil să ne ducă în perioada 312-394 e.n. pentru a ne prezenta societatea romană și aspecte importante despre Constantin cel Mare. S-au înțeles păgânii cu creștinii? Dar cu evreii? De la ce s-au luat? Când au pierdut păgânii majoritatea și de ce? Constantin cel Mare s-a creștinat ca o mișcare de PR politic? Veyne are un stil foarte plăcut de a prezenta istoria și cel mai mult îmi place faptul că nu-ți lasă niciodată impresia că știe ceva doar pentru că „așa zic eu”, ci argumentează totul făcând apel la context. Și ca să fie treaba-treabă, spre final autorul vine și cu o explicație cu privire la anti-semitism (în contextul perioadei analizate) care mi se pare foarte plauzibilă și pe care vă las s-o descoperiți singuri;
The woman that never evolved de Sarah Blaffer Hrdy - ca toate celelalte lecturi feministe avute până acum și asta mi-a stârnit interesul și premisa este foarte bună încă din primele rânduri. Cu toate astea, abordarea autoarea nu m-a dat pe spate, ori sunt eu sceptic când primatologii vor să-și susțină punctul de vedere comparând mere cu pere (oamenii cu maimuțele). Înțeleg unde bate, e foarte interesant, ar putea funcționa niște soluții/explicații, dar în esență e tot o comparație între oameni și maimuțe, ori se încearcă o alăturate de tip „uite cum fac verii noștri și unde greșim noi”. Da, drăguț, dar verii noștri nu stau în trafic, n-au presiunea Instagramului și stresul că nu vor realiza nimic în viață. Altfel, să zicem că pentru problema incelismului (vezi sondajul de mai sus🔝) am putea să găsim o soluție la maimuțe. Să zicem.
Poți să vezi tot ce am citit din 2020 până azi pe Instagram.
…
Alte chestii? Recomandări? 🤔
Interviurile cu Zizek mă distrează întotdeauna și mi se pare că este unul dintre puținii intelectuali care îmbătrânind nu s-a transformat radical și n-a devenit de neprivit/neînțeles. Un bun prieten spune că Zizek îmbătrânește ca un vin bun. Bine, pe Zizek ori îl place, ori îl urăști. Eu am ascultat cu interes tot ce a zis aici;
Canalul meu preferat de Youtube a mai scos un episod - Philosophy Tube. De ce să mint, e o sursă de inspirație. Și episodul ăsta e chiar vesel. E despre moarte;
Care sunt motivele pentru care nu ai asculta niște ska unguresc? Și dacă tot suntem la muzică, în continuare cred că asta e posibil să fie una dintre cele mai frumoase piese muzicale românești. Mai sunt multe, poate mii, dar „Ajută-mă” de la The Bread Pits e ceva… De altfel, punk-ul românesc n-a murit - avem „Ghiță” (Cleopatra Stratan), varianta punk;
Ați văzut Perseidele? Asta sunt ele;
(nu, Perseidele nu se văd precum în poza de mai sus. Practic, stai în beznă cu ochii pe cer și aștepți să vezi o dungă albă care ține între 0,0001 secunde și 0,001 secunde. E superb.)
Am văzut un documentar foarte drăguț și scurt despre un tată care timp de 16 ani și-a filmat fetița de ziua ei răspunzând la câteva întrebări despre viață. De la 2 la 17 ani. O idee atât de drăguță și simplă. E interesant să vezi cum i se schimbă observațiile despre aceleași idei;
„Spaghetti Bolognese” nu există! De asemenea, vă recomand să urmăriți acest canal de Youtube. Eu de la omul ăsta am învățat să fac poate cel mai bun pesto pe care l-ai putea încerca. Secretul? Mojarul de piatră. Al doilea secret? Mojarul rece;
„De ce n-a mers comunismul în România?” e o întrebare grea, dar s-a încercat un răspuns foarte detaliat și profesionist în compania unor oamenii care au studiat problema.
…
Cuvântul săptămânii📖
Sinologie - știință care se ocupă cu studiul istoriei limbii și culturii chineze.
Exemplu: „ai auzit de Mihăiță? E sinolog. Unii ar face orice ca să nu muncească…”
…
Pe stadion 🏟️
Nu e un secret că-s microbist. Îmi place să mă uit la fotbal (exclusiv românesc) și nu ratez niciodată o ocazie de a vedea un meci pe stadion (n-am o echipă preferată, dar refuz să merg la 2,5 dintre ele😀). Nu apucasem să văd vreun meci de pe stadionul celor de la CFR Cluj și am prins returul cu Maccabi Petach Tikva. Mi-a plăcut. Totuși, mă așteptam să fie mai mulți suporteri la o partidă de calificare în Conference League. Altfel, meciul n-a fost spectaculos (dar asta se întâmplă când antrenează Dan Petrescu). Cu prima ocazie o să merg și la U Cluj (să împac toți clujenii pe care îi știu). Poate prind chiar un derby între cele două. Dacă îți place fotbalul îți garantez că televizorul nu bate experiența de stadion decât dacă-ți place să vezi reclame la pariuri din 3 în 3 minute.
…
Urbanism, mon amar❤️
În Sectorul 5 din București se vede că-i primar gospodar. Încă un mandat cu familia Piedone și o să fie și bibelouri pe coșurile de gunoi.
…
Mai mult? 🧲
Dacă vreți să citiți ce cărți am publicat până acum: „Îmi pare rău că am muncit”, „Miercuri10” și „Aventuri cu Zornel în Lumea Nașpa”. În octombrie 2024 apare următoarea.
Putem ține legătura și pe Facebook, blog, Twitter (X?), iar pe Instagram țin evidența cărților citite. LinkedIn e rezervat exclusiv pentru muncă & colaborări.
Momentan sunteți 3.197 abonați.
Unii oameni dau și cămașa de pe ei pentru newsletter-ul ăsta. Mulțumesc. Cum ar spune o mamă balcanică, „tu de ce nu ești ca ei?”.
Am cunoscut și eu la un moment dat un incel, însă am rupt legătura din cauza comportamentului toxic care se extindea și la nivelul relațiilor de prietenie pe care le avea. Long story short, provenea dintr-o familie destrămată, iar cu ochii de acum îl văd drept un copil rănit căruia nu i-a fost pus la dispoziție vreun model de masculinitate sănătoasă; a absorbit din jur ce i s-a părut lui mai potrivit și ulterior s-a pierdut pe drum. Asta se întâmpla acum vreo 10 ani, când încă nu era atât de popular conținutul online al incelilor,red pilled men sau mgtow. Posibil să fiu eu biased, atunci să nu fi luat de fapt contact cu acel tip de conținut, iar acum să am impresia că incelii s-au înmulțit, fiindcă m-am intersectat eu mai des cu subiectul din pur interes personal.
Dacă ar fi să îi încadrez în niște categorii, i-aș împărți în două (*dar de menționat ar fi că se și intersectează):
1. cei care au crescut în medii toxice - nu au avut vreun model de relație sănătoasă în copilărie și/sau adolescență, sunt analfabeți emoțional, detestă orice formă de viață feminină. Categoria aceasta o văd existentă încă dinainte de internet sau înainte ca internetul să ajungă să fie folosit pe scară largă
2. incelii născuți și hrăniți de internet - caracterizați tot de analfabetism emoțional, sunt de obicei mai tineri și mai numeroși decât cei din prima categorie, pot adopta această filosofie de viață de la vârste fragede, când personalitatea lor este încă în formare. Sunt puternic influențați de tot ce înseamnă mișcarea mgtow, comunitatea red pilled, conținutul promovat de Tate care le legitimează niște emoții pe care they can't put a finger on (yet) - (rog a-mi fi scuzată romgleza, însă în momentul de față mintea mea nu a putut găsi un echivalent în română). Idealizează trecutul, mai ales cel anterior mișcării feministe, văd în mamele/bunicile lor niște modele demne de urmat, însă foarte greu de găsit în prezent. Preiau din realitate doar situațiile care să le susțină cauza - femei violente, mame denaturate, femei care practică videochatul, feministele care urăsc și demonizează orice formă de viață masculină (uite încă un subiect interesant de dezbătut), femei cu comportamente toxice față de ele și față de cei din jur, iar incelii extrapolează aceste exemple la tot sexul feminin.
Ambele categorii sunt unite de analfabetismul emoțional, de lipsa oricărei dorințe de introspecție și de schimbare a vreunui comportament propriu, respectiv de tendințe narcisice.
Îmi aduc aminte că în urmă cu vreo 2-3 ani urmărisem un video al unui individ american care se declară ca aparținând comunității mgtow și care spunea că femeile din estul Europei sunt încă o speranță, că încă mai sunt obediente, dispuse să facă treburile casnice și să nu le mai împartă cu partenerul.
Mi se pare o discuție foarte lungă, cu multiple cauze și ramificații, însă sper că am reușit să cuprind în rândurile de mai sus principalele idei pe subiect.
Dacă ar fi să mă gândesc la o soluție imediată, aș spune că ar trebui să începem prin a-i recunoaște și a-i accepta, însă cât de ușor îi este unei societăți să accepte niște indivizi inadaptați și adesea agresivi?
Dacă ar fi să mă gândesc la o soluție care necesită zeci, poate chiar sute de ani, ar fi să ne alfabetizăm emoțional ca societate (ca părinți mai ales!!!), ca să putem oferi tinerelor generații modele de relații sănătoase, în care partenerii, înainte de orice altceva, se respectă reciproc. Ar duce asta la dispariția incelilor? Cu siguranță nu, însă cred că i-ar împuțina semnificativ, lucru pe care eu una îl văd drept un succes.
Prima persoană care îmi vine în cap este un fost coleg de muncă din tinerețe, undeva pe la 30, nu a avut nicodată o relație romantică, doar una sexuală, deși arăta bine, în interacțiunile cu fetele se autosabota de cele mai multe ori, dădea replici prin care ironiza subtil, avea și un complex de inferioritate. Era focusat pe look, credea că fetele se vor uita la el dacă face multă sală, deși era un băiat citit, se „pierdea” cînd vedea fete ca de pe onlyfans. Aș putea spune că era în căutare de ideal, o atitudine infantilă pt vârsta lui, cred eu.
Îmi plăcea de acest băiat, dar am realizat că deși era timid pe plan romantic, ascundea o frustrare și o agresivitate vizavi de femei, întodeauna îmi dădea impresia că era „pregătit” să ochească alta femeie, inconștient parcă căuta femei care să îl domine, carieriste, îi era frică de refuz, complexat sexual, probabil și pt că consuma porn. Cred că celibatul lui se datorează lipsei de inițiativă, se comporta defensiv de cele mai multe ori, parcă avea teama că femile îl vor controla.
Poate definița incelului nu i se aplică total, dar tipii care se apropie de această definiție pe care i-am întâlnit eu, aveau o viziune agresivă vizavi de femei (misoginim, I guess), chiar dacă nu e ostentativă. Din experiența mea, ăștia provin din familii în care mama îi răsfața până la vîrsta adultă, îi fac să se simtă super speciali, poate de aici și așteptările lor nerealiste. Au impresia că femeia e problema pt singurătatea lor, îi critică libertatea, nu sunt confortabili cu ideea de a fi egali cu ea.
E doar părerea mea, probabil provine din bias, sper că nu supără pe nimeni, lol.
dar depre femcel când vorbim? :))