Lucrand in domeniu, vad zilnic pacienti care se afla sub rezerva terapeutica si desi constientizeaza finalul, tot sunt nevoiti sa treaca prin tot chinul, dureri, urlete, plansete. Nu zic ca unii nu ar alege aceasta cale din disperare si s ar putea grabi, totul este mult mai nuantat de atat, e nevoie de o intreaga echipa specializata si conditii. Lipsa de paliatie in Romania este o problema reala, indubitabil necesara, dat fiind faptul ca suntem in topul de mortalitate pe ambele sexe cu privire la cancere, incidenta tot mai crescuta a acestora, lipsa de educatie care duce la amanarea screening ului recomandat la o perioada de timp, etc etc, insa traim in tara in care nu l putem mania pe Dumnezeu si cred ca este departe de noi aceasta idee momentan si aici ma opresc ca se incepe alta discutie fara sfarsit :)))
Sinuciderea asistată trebuie să fie o opțiunea reală , mai ales pentru oamenii aflați în pe patul de moarte. Consider că fiecare om trebuie să aibă libertatea de alege, în special când vine vorba de propria viață. Îi înțeleg oarecum și pe cei care sunt contra, dar nu pot fi de acord cu ei.
Am votat "Pro" în ideea în care această opțiune s-ar desfășura în condiții ideale, când beneficiarul cunoaște implicațiile și ireversabilitatea acestei decizii, a fost consiliat de către un psiholog specializat și nu ia hotărârea din disperare sau suferință.
Or, momentan, cred că mai avem nevoie de multă educație pentru a aduce în discuție o astfel de abordare asupra controlului momentului când devenim îngerași.
Pro sinucidere asistată fiindcă nu cred la modul absolut că viața umană egal valoare. E o diferență între o viață bună și o viață lungă. Nu mi se pare că între oameni ar trebui să fie un concurs de ”cine stă cel mai mult pe-aici”. Și dacă vorbim doar de România, bătrânețea și/sau disabilitatea par un chin în țara asta. Vezi ușor cum toți oamenii 60+ suferă, le e greu. Sigur, sunt grade diferite de ”greu”, dar în general, nu am văzut vreun om 60+ fără măcar o boală și o pastilă de luat, iar după aceea se duce doar în jos. Nu știu cum e în alte țări mai bogate, am apucat să întâlnesc doar vreo doi olandezi în vârstă de aproape 70 și da, știu că e anecdotic, dar păreau cam cu 10 ani mai tineri decât erau și dansau hora, și mi-era ciudă că sunt atât de bine în timp ce bunicii mei erau mai tineri decât ei și abia se târau într-un cadru pentru a merge.
Cred că a trecut de mult vremea în care cineva într-un stadiu terminal de boală era nevoit să sufere zile/săptămâni/luni la rând. Dacă există această posibilitate și pacientul este informat consider că e calea ușoară și pentru pacient și pentru cei care se ocupau de el. În plus, se reduce consumul de resurse per total, consum pentru o persoană care nu se va mai recupera. E mai util să investești într-o persoană care va trăi mai mult și va contribui la rândul ei la mersul societății.
Pro sinucidere asistată. Ai stat vreodată langa un bolnav terminal în ultimele clipe? Când umbra ce a mai rămas din acea persoană își dorește cu fiecare celulă vie să se termine odată calvarul și durerea și să nu mai vadă ochii celor dragi plini de milă compasiune și durere…
Pro sinucidere asistata pentru ca lipsa ingrijiri paliative. Nu mai zic si "de calitate" sau cu empatie si "normalitate" ca dau in alte alea, ideea de baza e ca nu exista... In Romania, desigur, in alte tari unde exista sistem de sanatate nu se pune problema acestor ingrijiri... E trist sa nu poti "nici sa mori" in Romania...
PD: am lasat comment pentru carti, desigur, imi place selectia :P
Da, sinuciderea asistata trebuie sa fie una din optiunile la care se poate recurge in unele situatii.
Juramantul lui Hipocrate spune, printre altele, si faptul ca "Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.". De multe ori pretul vietii, inclusiv cea de scurta durata din diferite motive, este platit de catre pacienti prin multe modalitati, iar cea mai chinuitoare este osandirea la o existenta dependenta de aparaturi si medicamentatii prea costisitoare, de asistenta 24/24, toate acestea fiind uneori zadarnice si indicate cu buna stiinta.
De aceea consider ca, daca nu poti face prescriptii care sa ajute si sa scape bolnavul de afectiuni ce il priveaza de nevoi umane minime zilnice, ce il fac sa duca o viata chinuita si dureroasa pentru el si apropiatii lui sau daca poti da indicatii care garanteaza existenta lui doar pentru o perioada limitata de timp, poate ca ar fi mai bine sa ii oferi pacientului oportunitatea de a alege ce crede ca e mai bine pentru el. Sincer, este cel mai etic lucru pe care il poti face in calitate de medic iar daca pacientul opteaza pentru sinuciderea asistata.
Nu cred ca este normal sa condamni un om la o "viata" ce nu si-o doreste, avand in vedere ca de aici se pot naste si revarsa sentimente si trasaturi rele.
Sustin sinuciderea asistata pe motiv de boala terminala, pentru a curma suferinta omului. La animale se practica eutanasierea, de ce nu si la oameni? Daca omul e pe deplin constient, a fost consiliat de psiholog, familie, si isi doreste moartea asistata, ar trebui legislatie care sa faciliteze acest lucru. Ideal ar fi un sistem prin care persoana sa isi administreze injectia, sau sa dea grumul gazului asfixiant. Ce subiect morbid, imi vine greu sa imi exprim parerea, e atat de tabu.
Pentru à rămâne tu. Când ești bolnav și suferind devii un alt om pe care cei dragi nu îl cunosc, devii o piatra din ce în ce mai greu de cărat. Și apoi, tot vine un sfârșit, de ce să nu fie demn.
Am ezitat, dar în final aleg "pro" pentru că deși sper că un număr foarte mic de persoane s-ar găsi în situația de a fi beneficiari, acei oameni există și merită ocazia să (aleagă să) moară fără chin și cu demnitate.
Ezitarea a fost dată de gândul "dacă reglementăm asta, mulți bolnavi psihic o vor alege și cumva pare că încurajăm renunțarea la viață".
Lucrand in domeniu, vad zilnic pacienti care se afla sub rezerva terapeutica si desi constientizeaza finalul, tot sunt nevoiti sa treaca prin tot chinul, dureri, urlete, plansete. Nu zic ca unii nu ar alege aceasta cale din disperare si s ar putea grabi, totul este mult mai nuantat de atat, e nevoie de o intreaga echipa specializata si conditii. Lipsa de paliatie in Romania este o problema reala, indubitabil necesara, dat fiind faptul ca suntem in topul de mortalitate pe ambele sexe cu privire la cancere, incidenta tot mai crescuta a acestora, lipsa de educatie care duce la amanarea screening ului recomandat la o perioada de timp, etc etc, insa traim in tara in care nu l putem mania pe Dumnezeu si cred ca este departe de noi aceasta idee momentan si aici ma opresc ca se incepe alta discutie fara sfarsit :)))
Sinuciderea asistată trebuie să fie o opțiunea reală , mai ales pentru oamenii aflați în pe patul de moarte. Consider că fiecare om trebuie să aibă libertatea de alege, în special când vine vorba de propria viață. Îi înțeleg oarecum și pe cei care sunt contra, dar nu pot fi de acord cu ei.
Depinde.
Am votat "Pro" în ideea în care această opțiune s-ar desfășura în condiții ideale, când beneficiarul cunoaște implicațiile și ireversabilitatea acestei decizii, a fost consiliat de către un psiholog specializat și nu ia hotărârea din disperare sau suferință.
Or, momentan, cred că mai avem nevoie de multă educație pentru a aduce în discuție o astfel de abordare asupra controlului momentului când devenim îngerași.
Pro sinucidere asistată fiindcă nu cred la modul absolut că viața umană egal valoare. E o diferență între o viață bună și o viață lungă. Nu mi se pare că între oameni ar trebui să fie un concurs de ”cine stă cel mai mult pe-aici”. Și dacă vorbim doar de România, bătrânețea și/sau disabilitatea par un chin în țara asta. Vezi ușor cum toți oamenii 60+ suferă, le e greu. Sigur, sunt grade diferite de ”greu”, dar în general, nu am văzut vreun om 60+ fără măcar o boală și o pastilă de luat, iar după aceea se duce doar în jos. Nu știu cum e în alte țări mai bogate, am apucat să întâlnesc doar vreo doi olandezi în vârstă de aproape 70 și da, știu că e anecdotic, dar păreau cam cu 10 ani mai tineri decât erau și dansau hora, și mi-era ciudă că sunt atât de bine în timp ce bunicii mei erau mai tineri decât ei și abia se târau într-un cadru pentru a merge.
Cred că a trecut de mult vremea în care cineva într-un stadiu terminal de boală era nevoit să sufere zile/săptămâni/luni la rând. Dacă există această posibilitate și pacientul este informat consider că e calea ușoară și pentru pacient și pentru cei care se ocupau de el. În plus, se reduce consumul de resurse per total, consum pentru o persoană care nu se va mai recupera. E mai util să investești într-o persoană care va trăi mai mult și va contribui la rândul ei la mersul societății.
Pro sinucidere asistată. Ai stat vreodată langa un bolnav terminal în ultimele clipe? Când umbra ce a mai rămas din acea persoană își dorește cu fiecare celulă vie să se termine odată calvarul și durerea și să nu mai vadă ochii celor dragi plini de milă compasiune și durere…
Cei ce suferă au dreptul la a pleca cu demnitate
Pro sinucidere asistata pentru ca lipsa ingrijiri paliative. Nu mai zic si "de calitate" sau cu empatie si "normalitate" ca dau in alte alea, ideea de baza e ca nu exista... In Romania, desigur, in alte tari unde exista sistem de sanatate nu se pune problema acestor ingrijiri... E trist sa nu poti "nici sa mori" in Romania...
PD: am lasat comment pentru carti, desigur, imi place selectia :P
Da, sinuciderea asistata trebuie sa fie una din optiunile la care se poate recurge in unele situatii.
Juramantul lui Hipocrate spune, printre altele, si faptul ca "Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.". De multe ori pretul vietii, inclusiv cea de scurta durata din diferite motive, este platit de catre pacienti prin multe modalitati, iar cea mai chinuitoare este osandirea la o existenta dependenta de aparaturi si medicamentatii prea costisitoare, de asistenta 24/24, toate acestea fiind uneori zadarnice si indicate cu buna stiinta.
De aceea consider ca, daca nu poti face prescriptii care sa ajute si sa scape bolnavul de afectiuni ce il priveaza de nevoi umane minime zilnice, ce il fac sa duca o viata chinuita si dureroasa pentru el si apropiatii lui sau daca poti da indicatii care garanteaza existenta lui doar pentru o perioada limitata de timp, poate ca ar fi mai bine sa ii oferi pacientului oportunitatea de a alege ce crede ca e mai bine pentru el. Sincer, este cel mai etic lucru pe care il poti face in calitate de medic iar daca pacientul opteaza pentru sinuciderea asistata.
Nu cred ca este normal sa condamni un om la o "viata" ce nu si-o doreste, avand in vedere ca de aici se pot naste si revarsa sentimente si trasaturi rele.
Sustin sinuciderea asistata pe motiv de boala terminala, pentru a curma suferinta omului. La animale se practica eutanasierea, de ce nu si la oameni? Daca omul e pe deplin constient, a fost consiliat de psiholog, familie, si isi doreste moartea asistata, ar trebui legislatie care sa faciliteze acest lucru. Ideal ar fi un sistem prin care persoana sa isi administreze injectia, sau sa dea grumul gazului asfixiant. Ce subiect morbid, imi vine greu sa imi exprim parerea, e atat de tabu.
Sunt pro pentru că întotdeauna e bine sa ai opțiuni.
Pentru à rămâne tu. Când ești bolnav și suferind devii un alt om pe care cei dragi nu îl cunosc, devii o piatra din ce în ce mai greu de cărat. Și apoi, tot vine un sfârșit, de ce să nu fie demn.
Am ezitat, dar în final aleg "pro" pentru că deși sper că un număr foarte mic de persoane s-ar găsi în situația de a fi beneficiari, acei oameni există și merită ocazia să (aleagă să) moară fără chin și cu demnitate.
Ezitarea a fost dată de gândul "dacă reglementăm asta, mulți bolnavi psihic o vor alege și cumva pare că încurajăm renunțarea la viață".