Apropo de cartea lui Winnicott, mi-au venit în minte două cărți care par în aceeași zonă: The Origins of You: How Childhood Shapes Later Life și The Life Project: The Extraordinary Story of 70,000 Ordinary Lives (unul dintre cele mai longevive proiecte care a urmărit copii britanici de la naștere la maturitate și are elemente de sociologie și e foarte interesantă).
In Romania scoala nu isi indeplineste scopul pe care ea il are. Norocul nostru este ca mai sunt unii profesori pasionati de meserie si materia pe care o predau si care incearca astfel sa mai schimbe un pic lucrurile. In viziunea mea si a multor alte tari dezvoltate, scoala are rolul sa ajute copiii sa-si gaseasca vocatia, sa-si inteleaga trairile, emotiile si sa-l pregateasca pentru viata si pentru mediul in care urmeaza sa intre cand parasesc bancile. Programele scolare ar trebui sa fie facute a.i. copiii sa se inteleaga pe ei insisi si sa se autodescopere iar mai apoi sa fie mai nisate si sa se plieze pe nevoile si pasiunile lor.
Pe vremea mea, la fel ca si acum, scoala nu este pentru copii inteligenti, ci pentru copii obedienti, ascultatori si care-si dezvolta doar capacitatea de memorare mot-a-mot a unor pagini predate masinal de catre profesori.
Se facea o scoala mai "stufoasa", ceea ce nu inseamna automat ca se chiar asimilau mai multe cunostinte decat in scoala de azi, contrar argumentarilor precedente citite aici... Chestia e ca acum se utilizeaza medii moderne si mult mai "student-friendly", care nu impune folosirea aproape exclusiva a memoriei, ci imbina memorarrea cu folosirea gandirii proprii, adica sa chiar implici capacitatile cognitive pentru deductie, procesarea informatiilor, analizarea/rezolvarea problemelor, facilitatea de a opera cu numere, facilitatea de a intelege un text, etc.
Pe vremea mea, cerinta era sa memorezi tot ce debita profesorul la materia respectiva si sa stii pe de rost ceea ce acesta credea despre subiectul in speta, reproducand mot-a-mot la teze si extemporale tot ceea ce dictase la clasa. Nu era voie sa "stii" tu altfel, nu se acceptau raspunsuri alternative sau metode de calcul mai simple sau mai logice, trebuia sa faci cum ti se dictase.
Ma bucur ca s-a schimbat modul de predare, chiar daca nu peste tot, din cauza ca mai exista inca profi de "scoala veche" cu gandire ingusta care se cred zei si au pretentia in continuare sa predea ca pe vremuri, dar incet, incet se termina cu asta si scoala se modernizeaza frumos, oferind elevilor posibilitatea de a fi originali, inventivi si creativi.
Desi am votat da, nu stiu daca as spune ca se facea mai multa scoala. Diferenta cred ca este ca informatiile nu se gaseau la indemana si trebuia sa cauti si sa iti pui creierul la contributie. In schimb astazi, informatiile sunt peste tot si sunt doar preluate si nedigerate. Iar profesorii (cei chiar interesati sa ramai cu ceva in cap si nu de dragul notelor sau profesoratului) stiau sa livreze informatia mai clar si concis poate decat o fac cei din prezent. Cred ca astazi copiii sunt mult mai indopati cu materii si informatii inutile sau redate in mod necorespunzator, prin urmare calitatea a scazut.
Sistemul romanesc este oricum foarte incarcat si nu gandit pentru dezvoltare mentala si emotionala, si sa vad semne doar ici colo ca s-ar schimba ceva (prin profesori, oameni care inteleg ca e important cum redai informatia, si nu cata informatie redai, si mai mult, cum il inveti pe copil sa faca diferenta intre ce sa retina si ce nu si cum sa retina).
Interesanta faza cu relatiile toxice. Dar hai sa extindem si la relatiile de prietenie. Cine poate sa spuna ca are in jurul sau fizic o mana de oameni pe care ii considera prieteni adevarati? Un prieten adevarat e o persoana care iti place cu adevarat sa iti petreci timpul in compania sa. Aveti valori asemanatoare, cel putin care nu se opun, si unde va diferentiati si acele diferentele aduse sunt apreciate. Sincer, eu nu mai pot spune ca aici local am prieteni adevarati, ci niste cunostinte cu care am putine in comun si cu care abia ma vad o data la cateva saptamani. Revening la relatii. Pai, avand in vedere ca barbatii pun accent pe intimitatea fizica in absenta celei emotionale, si vad femeile ca pe niste obiecte de cucerit dupa de dat mare in fata prietenilor masculi, eu am si renuntat la ideea de a cauta sa imi formez o relatie cu careva. Am incercat destul si a fost o pierdere imensa de timp. Am alte planuri acum de indeplinit. Si mai cred ca ceva s-a schimbat in jurul anului 2016-2017 cu lumea, mai ales cu introducerea si glorificarea Tinderului. Am citit un articol, o reactie complet naturala la reclama aplicatiei cand abia isi lansase acele 'paid features'. Acum lumea s-a adaptat lejer si li se pare o normalitate sa tratezi oamenii ca pe niste simple misiuni de completat... pana ce te plictisesti de ele si nu vrei sa le mai vezi. Sa mai mentionez si faptul ca oamenii isi dau intalnire sa se vada... parca de dragul de a iesi din casa, ca nu au nimic in comun cu persoana cu care se vad.
Bumble nu aduce nimic interesant prin faptul ca femeile pot initia conversatia, e o vrajeala de marketing. Daca am gandi o aplicatie in favoarea oamenilor nu a profitului, am gestiona altfel interactiunile dintre persoanele cu valori incongruente, incat sa nu mai innoti si sa te inneci printre oameni inadecvati viziunii tale de tip dating, si s-ar sesiza si indeparta utilizatorii care incearca sa pretinda ceea ce nu sunt si nu vor. Dar tine in mare parte de mentalitatea colectiva, care necesita o schimbare drastica. E ca si cum ai incerca sa educi oamenii si sa ii indrepti pe o cale mai cinstita si sincera prin niste limite subtile impuse calculat. Daca ei vor e discutabil. Multi probabil cred ca lucrurile s-au indreptat chiar bine in favoarea lor. Mai bine ii lasi in pace. Poate se gaseste un optimist sa depuna realizarea aceasta, mai mult din caritate, cat de rentabil e.. nu stiu.
Iar daca nu ma insel, Bumble a schimbat-o pe varianta clasica deoarece nu prea functiona (pe motive bune), pentru ca multe fete nu mai vor sa stea pe aplicatie, sau stau foarte putin. In America au si facut o campanie de marketing cu bannere in public unde mesajul da peste nas fetelor care cauta poate ceva mai mult decat un fling, prin care da de inteles ca a fi celibatara are iz de frigiditate monahica demodata, si ca nu reprezinta o solutie moderna. Asta ca sa iti dea o idee ca si Bumble da imbold la short-term dating pentru a isi satisfaca clientela primara, femeile fiind mai degraba produsul principal. Iar Tinder, daca nu s-a schimbat cifra, 90% din baza lor de consumatori sunt de sex masculin, ceea ce arata faptul ca femeile s-au convins si si-au sters conturile, de unde si 'nevoia' acelei campanii.
Cat despre femeile care scoreaza... pai am printre cunostinte un exemplu feminin si iti pot descrie tiparul sau oscilant. Daca acum un an jumate era super deschisa la ideea de casual si open in urma unei relatii esuate unde el a devenit comod si a inceput sa pretinda ca poate mai bine, facand si comentarii rautacioase la persoana ei, mai pe urma (nesurprinzator) a avut niste experiente nasoale care au tulburat-o emotional in acele aranjamente. Dupa a inceput sa isi caute din nou o persoana serioasa.
Cat despre baieti, am cunoscut genul care doar pretind ca nu cauta ceva short-term, asta ca o strategie de a parea mai finuti decat sunt in realitate, dar pe la spate erau glume porcoase, rautati cu tenta 'femeile sunt proaste' precum 'piata e vesnic deschisa', 'daca vrea commitment deci vrea control', plus 'trebuie sa te culci cu el ori ai sa fii o trista in continuare' si impresii schimbate despre ce ar putea 'sa faca unei fete' inclusiv mie, si cat de 'disponibila' sunt pentru simplul fapt ca eram si eu pe acolo, zambeam si eram sociabila, incercand sa ies din izoleta introvertismului, printre oameni care ar cere ceva mai multa inteligenta emotionala, avand in vedere nivelul de educatie ("doctoranti" cu diplome luate cu smecherii). Nici nu imi mai doresc sa ma aproprii prea tare de sexul masculin, de doi ani, chiar deloc. Consider ca asta e materialul majoritar si trebuie taiat din scurt si la obiect la primele semne de incongruenta sau vaga fatarnicie. Daca ea e de acord si are aceleasi preferinte care sunt comunicate clar, ok, se potrivesc, se intelege ca isi asuma tot ce implica acel aranjament, inclusiv potentiale daune, bagaje emotionale, neintelegeri si haos.
Dar cand este cunoscuta treaba ca ea are alte asteptari, de ce se procedeaza in felul urmator: el incepe sa joace strategic cum sa o duca pe cealalta parte pentru simpla lui satisfactie egoica, in timp ce minte si isi joaca cartile in momentele vulnerabile, o mai si murdareste pe la spate in fata prietenilor comuni, care isi fac idei precum 'asta poate fi luata si facuta posta'. Mi se pare un abuz si gaslighting usor 'finut', nu crezi? E foarte comuna treaba si cam asta e nisa aplicatiilor de dating, care cred ca mizeaza pe bunavointa de a juca la nimereala a fetelor mai putin experimentate, pentru ca e la moda si toti tinerii incearca. Chiar si zeii incelilor sunt frustrati pe ideea ca nu prind sex si sunt extrem de vocali ca sexul este singurul lucru ce ii motiveaza la o relatie... probabil din saracia lor emotionala si scopul de a atata audienta trista la consumul de continut. Da, e important, dar nu asa. Nu poti impune unei persoane sa isi dea valorile la o parte pentru sansa unei relatii de durata si nici nu ar trebui sa o dezumanizezi manipuland-o si facand presiune pe asta. Ca am intalnit conditii puse gen 'spune ce esti deschisa sa imi faci sexual, altfel nu ne vedem' ori 'sari in vagonul ala de tren pentru 4 ore, sa ma vezi pe mine si sa "meditam" (in ideea ca poate se ajunge la altceva)'. Nu ar trebui totul tratat ca un joc de noroc. Mi se pare pe urma penibil ca unii barbati pretind ca o femeie nu are valoare dupa o varsta la care tot este tanara, si ca aspiratiile ei pe plan profesional nu conteaza. Pai ce? Vrei sa se invarta in cerc dupa oameni care o dispretuiesc, pun presiune pe ea sa fie curva si dupaia o acuza ca e dupa vagi impresii si barfe? Acelasi barbat o sa il auzi ca se plange de munca in care este impotmolit de ani, dar nu incearca si alte perspective. Doamne fereste ca ea sa aiba perspective si sa va deztepeniti reciproc din stagnare. Daca ma gandesc bine, nu prea se doreste incredere si stima de sine din partea femeilor. Nu le iese schema de rotire a copularii la scara larga, dupa pretentiile lor duplicitare de cocalar pseudo-intelectual cu diplome, nu?
Nu știu dacă se făcea mai multă școală pe vremea mea. Sau pe vremea mamei, sau chiar în vremea asta. Din moment ce programa (cred că) a rămas aceeași, adică și problemele + lipsurile ei, consider că e același volum de "școală românească de făcut" ca întotdeauna. Pe vremea mamei se învăța și sâmbătă, materiile erau mult mai numeroase, deci putem spune că făceai doar școală. Doze măricele administrate 6/7 zile.
Acuma există "școala altfel", o altă împărțeală (mai lejeră) a perioadelor de curs/vacanțe, dar subiectele orelor probabil că tot sufocante și de inactualitate au rămas, adică tot "multă școală" înghesuită în doar mai puține ore de curs. Plus activitățile extra-să-învețe-de-toate planificate de părinți - copiii celor care mergeau 6/7 la școală - rezultă același volum asfixiant de cunoștințe. Măcar de ar fi 1/3 pe interesul celor care trebuie să treacă prin corvoada asta de școală.
Cred că în trecut se făcea mai multă școală deoarece elevii erau mai puțin distrași de diverse activități și tehnologii care astăzi le captează atenția. Pe atunci, nu existau atât de multe meserii prin care se putea câștiga bani ușor, cum ar fi astăzi cu TikTok ,Canalul de fani sau alte platforme sociale, care nu necesită multă școală. În prezent, multe exemple mediatizate la TV arată persoane care câștigă bani ușor, fără prea multă carte, ceea ce poate diminua interesul pentru educație.
Apropo de cartea lui Winnicott, mi-au venit în minte două cărți care par în aceeași zonă: The Origins of You: How Childhood Shapes Later Life și The Life Project: The Extraordinary Story of 70,000 Ordinary Lives (unul dintre cele mai longevive proiecte care a urmărit copii britanici de la naștere la maturitate și are elemente de sociologie și e foarte interesantă).
Mulțumesc mult pentru recomandări.
In Romania scoala nu isi indeplineste scopul pe care ea il are. Norocul nostru este ca mai sunt unii profesori pasionati de meserie si materia pe care o predau si care incearca astfel sa mai schimbe un pic lucrurile. In viziunea mea si a multor alte tari dezvoltate, scoala are rolul sa ajute copiii sa-si gaseasca vocatia, sa-si inteleaga trairile, emotiile si sa-l pregateasca pentru viata si pentru mediul in care urmeaza sa intre cand parasesc bancile. Programele scolare ar trebui sa fie facute a.i. copiii sa se inteleaga pe ei insisi si sa se autodescopere iar mai apoi sa fie mai nisate si sa se plieze pe nevoile si pasiunile lor.
Pe vremea mea, la fel ca si acum, scoala nu este pentru copii inteligenti, ci pentru copii obedienti, ascultatori si care-si dezvolta doar capacitatea de memorare mot-a-mot a unor pagini predate masinal de catre profesori.
Am început să fac școală acum 24 ani, habar nu am cum se face școală acum, deci nu-mi pot da cu părerea.
Se facea o scoala mai "stufoasa", ceea ce nu inseamna automat ca se chiar asimilau mai multe cunostinte decat in scoala de azi, contrar argumentarilor precedente citite aici... Chestia e ca acum se utilizeaza medii moderne si mult mai "student-friendly", care nu impune folosirea aproape exclusiva a memoriei, ci imbina memorarrea cu folosirea gandirii proprii, adica sa chiar implici capacitatile cognitive pentru deductie, procesarea informatiilor, analizarea/rezolvarea problemelor, facilitatea de a opera cu numere, facilitatea de a intelege un text, etc.
Pe vremea mea, cerinta era sa memorezi tot ce debita profesorul la materia respectiva si sa stii pe de rost ceea ce acesta credea despre subiectul in speta, reproducand mot-a-mot la teze si extemporale tot ceea ce dictase la clasa. Nu era voie sa "stii" tu altfel, nu se acceptau raspunsuri alternative sau metode de calcul mai simple sau mai logice, trebuia sa faci cum ti se dictase.
Ma bucur ca s-a schimbat modul de predare, chiar daca nu peste tot, din cauza ca mai exista inca profi de "scoala veche" cu gandire ingusta care se cred zei si au pretentia in continuare sa predea ca pe vremuri, dar incet, incet se termina cu asta si scoala se modernizeaza frumos, oferind elevilor posibilitatea de a fi originali, inventivi si creativi.
Salut.
Desi am votat da, nu stiu daca as spune ca se facea mai multa scoala. Diferenta cred ca este ca informatiile nu se gaseau la indemana si trebuia sa cauti si sa iti pui creierul la contributie. In schimb astazi, informatiile sunt peste tot si sunt doar preluate si nedigerate. Iar profesorii (cei chiar interesati sa ramai cu ceva in cap si nu de dragul notelor sau profesoratului) stiau sa livreze informatia mai clar si concis poate decat o fac cei din prezent. Cred ca astazi copiii sunt mult mai indopati cu materii si informatii inutile sau redate in mod necorespunzator, prin urmare calitatea a scazut.
Sistemul romanesc este oricum foarte incarcat si nu gandit pentru dezvoltare mentala si emotionala, si sa vad semne doar ici colo ca s-ar schimba ceva (prin profesori, oameni care inteleg ca e important cum redai informatia, si nu cata informatie redai, si mai mult, cum il inveti pe copil sa faca diferenta intre ce sa retina si ce nu si cum sa retina).
Păi nu prea rămâneai repetent pentru că profesorii aveau un plan impus de partid.
In afară de științele exacte și uneori limbile străine, profesorii erau praf.
Oricum, ca sistem de predare, ca pshihopedagogie, ca empatie, etc, erau 90% bâte.
De unde surse de informare, de unde alte opinii pe un subiect? Oricum profesorii, arareori acceptau și alte puncte de vedere.
În comunism nimic nu era mai bine...
Interesanta faza cu relatiile toxice. Dar hai sa extindem si la relatiile de prietenie. Cine poate sa spuna ca are in jurul sau fizic o mana de oameni pe care ii considera prieteni adevarati? Un prieten adevarat e o persoana care iti place cu adevarat sa iti petreci timpul in compania sa. Aveti valori asemanatoare, cel putin care nu se opun, si unde va diferentiati si acele diferentele aduse sunt apreciate. Sincer, eu nu mai pot spune ca aici local am prieteni adevarati, ci niste cunostinte cu care am putine in comun si cu care abia ma vad o data la cateva saptamani. Revening la relatii. Pai, avand in vedere ca barbatii pun accent pe intimitatea fizica in absenta celei emotionale, si vad femeile ca pe niste obiecte de cucerit dupa de dat mare in fata prietenilor masculi, eu am si renuntat la ideea de a cauta sa imi formez o relatie cu careva. Am incercat destul si a fost o pierdere imensa de timp. Am alte planuri acum de indeplinit. Si mai cred ca ceva s-a schimbat in jurul anului 2016-2017 cu lumea, mai ales cu introducerea si glorificarea Tinderului. Am citit un articol, o reactie complet naturala la reclama aplicatiei cand abia isi lansase acele 'paid features'. Acum lumea s-a adaptat lejer si li se pare o normalitate sa tratezi oamenii ca pe niste simple misiuni de completat... pana ce te plictisesti de ele si nu vrei sa le mai vezi. Sa mai mentionez si faptul ca oamenii isi dau intalnire sa se vada... parca de dragul de a iesi din casa, ca nu au nimic in comun cu persoana cu care se vad.
Ce părere ai despre Bumble? Și despre faptul că sunt și femei care “scorează” parteneri sexuali, nu doar bărbați?
Bumble nu aduce nimic interesant prin faptul ca femeile pot initia conversatia, e o vrajeala de marketing. Daca am gandi o aplicatie in favoarea oamenilor nu a profitului, am gestiona altfel interactiunile dintre persoanele cu valori incongruente, incat sa nu mai innoti si sa te inneci printre oameni inadecvati viziunii tale de tip dating, si s-ar sesiza si indeparta utilizatorii care incearca sa pretinda ceea ce nu sunt si nu vor. Dar tine in mare parte de mentalitatea colectiva, care necesita o schimbare drastica. E ca si cum ai incerca sa educi oamenii si sa ii indrepti pe o cale mai cinstita si sincera prin niste limite subtile impuse calculat. Daca ei vor e discutabil. Multi probabil cred ca lucrurile s-au indreptat chiar bine in favoarea lor. Mai bine ii lasi in pace. Poate se gaseste un optimist sa depuna realizarea aceasta, mai mult din caritate, cat de rentabil e.. nu stiu.
Iar daca nu ma insel, Bumble a schimbat-o pe varianta clasica deoarece nu prea functiona (pe motive bune), pentru ca multe fete nu mai vor sa stea pe aplicatie, sau stau foarte putin. In America au si facut o campanie de marketing cu bannere in public unde mesajul da peste nas fetelor care cauta poate ceva mai mult decat un fling, prin care da de inteles ca a fi celibatara are iz de frigiditate monahica demodata, si ca nu reprezinta o solutie moderna. Asta ca sa iti dea o idee ca si Bumble da imbold la short-term dating pentru a isi satisfaca clientela primara, femeile fiind mai degraba produsul principal. Iar Tinder, daca nu s-a schimbat cifra, 90% din baza lor de consumatori sunt de sex masculin, ceea ce arata faptul ca femeile s-au convins si si-au sters conturile, de unde si 'nevoia' acelei campanii.
Cat despre femeile care scoreaza... pai am printre cunostinte un exemplu feminin si iti pot descrie tiparul sau oscilant. Daca acum un an jumate era super deschisa la ideea de casual si open in urma unei relatii esuate unde el a devenit comod si a inceput sa pretinda ca poate mai bine, facand si comentarii rautacioase la persoana ei, mai pe urma (nesurprinzator) a avut niste experiente nasoale care au tulburat-o emotional in acele aranjamente. Dupa a inceput sa isi caute din nou o persoana serioasa.
Cat despre baieti, am cunoscut genul care doar pretind ca nu cauta ceva short-term, asta ca o strategie de a parea mai finuti decat sunt in realitate, dar pe la spate erau glume porcoase, rautati cu tenta 'femeile sunt proaste' precum 'piata e vesnic deschisa', 'daca vrea commitment deci vrea control', plus 'trebuie sa te culci cu el ori ai sa fii o trista in continuare' si impresii schimbate despre ce ar putea 'sa faca unei fete' inclusiv mie, si cat de 'disponibila' sunt pentru simplul fapt ca eram si eu pe acolo, zambeam si eram sociabila, incercand sa ies din izoleta introvertismului, printre oameni care ar cere ceva mai multa inteligenta emotionala, avand in vedere nivelul de educatie ("doctoranti" cu diplome luate cu smecherii). Nici nu imi mai doresc sa ma aproprii prea tare de sexul masculin, de doi ani, chiar deloc. Consider ca asta e materialul majoritar si trebuie taiat din scurt si la obiect la primele semne de incongruenta sau vaga fatarnicie. Daca ea e de acord si are aceleasi preferinte care sunt comunicate clar, ok, se potrivesc, se intelege ca isi asuma tot ce implica acel aranjament, inclusiv potentiale daune, bagaje emotionale, neintelegeri si haos.
Dar cand este cunoscuta treaba ca ea are alte asteptari, de ce se procedeaza in felul urmator: el incepe sa joace strategic cum sa o duca pe cealalta parte pentru simpla lui satisfactie egoica, in timp ce minte si isi joaca cartile in momentele vulnerabile, o mai si murdareste pe la spate in fata prietenilor comuni, care isi fac idei precum 'asta poate fi luata si facuta posta'. Mi se pare un abuz si gaslighting usor 'finut', nu crezi? E foarte comuna treaba si cam asta e nisa aplicatiilor de dating, care cred ca mizeaza pe bunavointa de a juca la nimereala a fetelor mai putin experimentate, pentru ca e la moda si toti tinerii incearca. Chiar si zeii incelilor sunt frustrati pe ideea ca nu prind sex si sunt extrem de vocali ca sexul este singurul lucru ce ii motiveaza la o relatie... probabil din saracia lor emotionala si scopul de a atata audienta trista la consumul de continut. Da, e important, dar nu asa. Nu poti impune unei persoane sa isi dea valorile la o parte pentru sansa unei relatii de durata si nici nu ar trebui sa o dezumanizezi manipuland-o si facand presiune pe asta. Ca am intalnit conditii puse gen 'spune ce esti deschisa sa imi faci sexual, altfel nu ne vedem' ori 'sari in vagonul ala de tren pentru 4 ore, sa ma vezi pe mine si sa "meditam" (in ideea ca poate se ajunge la altceva)'. Nu ar trebui totul tratat ca un joc de noroc. Mi se pare pe urma penibil ca unii barbati pretind ca o femeie nu are valoare dupa o varsta la care tot este tanara, si ca aspiratiile ei pe plan profesional nu conteaza. Pai ce? Vrei sa se invarta in cerc dupa oameni care o dispretuiesc, pun presiune pe ea sa fie curva si dupaia o acuza ca e dupa vagi impresii si barfe? Acelasi barbat o sa il auzi ca se plange de munca in care este impotmolit de ani, dar nu incearca si alte perspective. Doamne fereste ca ea sa aiba perspective si sa va deztepeniti reciproc din stagnare. Daca ma gandesc bine, nu prea se doreste incredere si stima de sine din partea femeilor. Nu le iese schema de rotire a copularii la scara larga, dupa pretentiile lor duplicitare de cocalar pseudo-intelectual cu diplome, nu?
Nu știu dacă se făcea mai multă școală pe vremea mea. Sau pe vremea mamei, sau chiar în vremea asta. Din moment ce programa (cred că) a rămas aceeași, adică și problemele + lipsurile ei, consider că e același volum de "școală românească de făcut" ca întotdeauna. Pe vremea mamei se învăța și sâmbătă, materiile erau mult mai numeroase, deci putem spune că făceai doar școală. Doze măricele administrate 6/7 zile.
Acuma există "școala altfel", o altă împărțeală (mai lejeră) a perioadelor de curs/vacanțe, dar subiectele orelor probabil că tot sufocante și de inactualitate au rămas, adică tot "multă școală" înghesuită în doar mai puține ore de curs. Plus activitățile extra-să-învețe-de-toate planificate de părinți - copiii celor care mergeau 6/7 la școală - rezultă același volum asfixiant de cunoștințe. Măcar de ar fi 1/3 pe interesul celor care trebuie să treacă prin corvoada asta de școală.
Nu știu cum e mai rău, sau mai bine.
Cred că în trecut se făcea mai multă școală deoarece elevii erau mai puțin distrași de diverse activități și tehnologii care astăzi le captează atenția. Pe atunci, nu existau atât de multe meserii prin care se putea câștiga bani ușor, cum ar fi astăzi cu TikTok ,Canalul de fani sau alte platforme sociale, care nu necesită multă școală. În prezent, multe exemple mediatizate la TV arată persoane care câștigă bani ușor, fără prea multă carte, ceea ce poate diminua interesul pentru educație.