Sper că aveți șosetele uscate.
…
Întrebarea săptămânii 🤔
Săptămâna trecută vă întrebam de cerșetorie. Și s-a răspuns așa și așa:
De ce am întrebat? Mi se pare că lumea „civilizată” începe să ducă o luptă cu cerșetoria, mai exact s-o criminalizeze. De ce? Ipoteza mea e că statele vor să-și ia mâna de pe cei foarte săraci și în situații disperate, probabil în acord cu neo-liberalismul care câștigă teren și spune că cerșetorii sunt „leneși”, „proști” (că vor ei să fie proști), ori „mincinoși”. Pe tema asta am mai scris și aici, dar vă ofer și un caz interesant dintre o cerșetoare vs. Elveția.
Prin București (Sectorul 5) o să vedeți panouri care tratează cerșetoria ca pe un act criminal ce trebuie combătut/descurajat, conturând și mai puternic faptul că cerșetorii sunt escroci. Amuzant cum panoul de mai jos e plasat în fața unei alte cerșetorii, de atenție și consum. Pe aia o tolerăm.
Pentru săptămâna viitoare❓
Să vorbim despre Visul American.
De ce „da”? De ce „nu”? Argumentează răspunsul și câștigă.
Uite, Maireanu Marian a răspuns data trecută și acum își va alege două cărți din lista de mai jos. Marian, dacă vezi newsletter-ul ăstă dă un mail la george.bonea@gmail.com.
…
Ce am mai scris ✍️
Despre românii care vorbesc cu englezisme. Cine sunt ei, de ce o fac, dar și cine sunt cei care râd de astfel de români.
Pe LinkedIn poți să postezi acum și articole, așa că am zis să pun acolo ideile în engleză care țin de muncă (ori zona asta)🏴Aici e un text despre cum am realizat că filozofia/ideologia din spatele unor reclame nu este (mereu?!) parte dintr-o conspirație globală, ci uneori moftul patronului. Am întâlnit destule cazuri în care s-au făcut reclame analfabete științific pentru că patronul „știe el”. În cazul menționat mai sus e vorba de un patron care știe sigur că grașii nu slăbesc pentru că-s „proști” și „leneși”.
Aproape zilnic recomand niște articole pe care le găsesc interesante la rubrica „De citit în drum spre casă”.
…
Notițe Mintale 🎧
Probabil (sper) ați auzit deja de cazul angajatei Atos România care s-a sinucis, presată la muncă să fie „mai productivă” în doar 24 de ore. Altfel să-și dea demisia. Doru Șupeală a urmărit vigilent acest caz, insuficient mediatizat.
În ultimii ani am tot citit pe tema Muncă (dintr-o perspectivă sociologică/antropologică, dar și nițică beletristică frumoasă despre același lucru) și m-am gândit la drama de la Atos dintr-un alt unghi.
Mâine o să vină și episodul de podcast + recomandările de lectură care au stat la baza opiniei.
Mulțumesc tuturor celor care susțin acest newsletter cu o cafea☕Podcastul și Notițele Mintale sunt modul meu de a vă arăta recunoștința.
…
Ce am mai citit📚
Tata și copilul de Jacky Israel - urmează să fiu tipul de om care spune „de ce îți dai cu părerea dacă n-ai copil?” așa că m-am apucat să citesc niște manuale de utilizare pentru funcția asta. Pentru cei ca mine recomand și cursurile (gratuite) de puericultură oferite de Asociația Moașelor Independente. Și parenting-ul ăsta nu-i așa ușor, nu merită să-l faci după ureche și ce mai auzi de la alții. Cât despre carte, sunt cam aceleași informații ca la cursurile de puericultură, ceea ce e bine - sedimentez informația. Jacky Israel scrie frumos, prietenos, ușor de înțeles și nu te ceartă, nu dă cu rigla peste degete. De asemenea, recunoaște că pentru anumite situații sunt mai multe răspunsuri corecte, deci nu trebuie să faci totul „ca la carte” (ori să te panichezi că n-ai făcut). În principal e important să fim buni cu copiii (în sensul de umani, nu să le cumpărăm orice) și să nu-i creștem gata de război, un Mad Max sinistru și o constantă stare de frică și ură.
Pe Instagram țin lista tuturor cărților citite din 2020 și până azi.
…
Alte chestii? Recomandări? 🤔
A fost Bieff (Bucharest International Experimental Film Festival) și am văzut „Opt ilustrate din lumea ideală” (Radu Jude și Christian Ferencz-Flatz). Un documentar foarte interesant despre România văzută prin reclamele de la TV din anii 90-2000. Mi se pare un exercițiu de (re)amintire, să vedem de unde am pornit cu capitalismul, cum reclame proaste au fost/am avut și în trecut (aviz celor care se plâng de cele de azi), să vedem ce mesaje transmiteau, ce valori, ce glume. Cu riscul de a supăra câțiva publicitari cu experiență, cu mintea de azi mă uit la acea perioadă a publicității și mi se pare „cam cringe”. Haiduceala glorificată de cei care au contribuit la ea mi se pare doar supraromantizare. A fost drăguț, dar n-a fost „perioada de aur a publicității românești” cum am mai auzit. Încă n-au terminat grădinița părinții celor care vor face cele mai mișto reclame românești;
Am văzut pe net (HBO, dar puteți să mai căutați și pe alte platforme) documentarul polonez „Darling I Lowe Ju”. Frumos. Umor, dramă, tot. Poloneze cu bani în vacanță în Egipt, căutând marea iubire. N-are ce să iasă neinteresant;
Tot pe HBO (dar și pe mărețul internet) am găsit „My Big Fat American Gypsy Wedding”, un reality-show cu nunțile romilor americani, de descendență irlandeză. Foarte interesant;
Pot capitalismul și feminismul să coexiste? Și care e faza cu girlboss?;
Cum e cu mâncarea în școlile din America. Oare cum ar arăta lucrurile dacă școlile românești ar avea cantină?;
Ți se pare că mulți zic despre ei că-s „stoici”? Care-i faza cu toți „stoicii” ăștia?
Am fost la unul din cursurile de gătit Artisan Cooking. E al doilea. Mi-a plăcut. Am învățat ceva, am reținut tot felul de trucuri pentru gătit. Și am mâncat bine.
…
Cuvântul săptămânii📖
Ubertate - fertilitate.
Exemplu: „Ubertatea unora e oprită până nu ajung la etapa visată în carieră.”
…
Frumos cât de cât🍔
Când lași privatul să facă „mobilier urban” o să-ți trântească un nimic inutil care, de fapt, e reclamă și nimic altceva. McDonald’s a plantat în București (la Piața Romană) două leagăne într-un Happy Meal de tablă, cu vedere la trafic. Un nimic, dar mare și în culorile brandului. Practic, o reclamă „creativă” pentru fast-food urmanistic.
…
Mai mult? 🧲
Dacă vreți să citiți ce cărți am publicat până acum: „Îmi pare rău că am muncit”, „Miercuri10” și „Aventuri cu Zornel în Lumea Nașpa”. În curând apare următoarea.
Putem ține legătura și pe Facebook, blog, Twitter (X?), iar pe Instagram țin evidența cărților citite. LinkedIn e rezervat exclusiv pentru muncă & colaborări.
Momentan sunteți 3.311 abonați.
Am avut ocazia să călătoresc pentru prima oară în SUA în primăvară. Am fost pe coasta de vest, hashtag Vestul Sălbatic, cactuși, Arizona, LA, California, râul Colorado, Marele Canion, Las Vegas, deşert, Munții Stâncoși, mașini mari, camioane cu țevi de eșapament cromate, Oceanul Pacific, terenuri de golf, fotbal american, tot ce aveam în cap din filmele americane și Viața cu Louie.
Dar m-am dezumflat repede după ce am coborât din avion.
În afară de hashtagurile enumerate mai sus, care sunt doar partea promovată a Americii, am văzut doar sales. Doar oameni care vor să îți vândă ceva cu orice preț. Empatie falsă, învățată foarte bine cred de la grădiniță, doar cu interesul de a vinde ceva atunci când copilul se face mare. Sunt de apreciat skill urile în vânzări și niciodată nu strică puțină diplomație, mai ales la noi, dar acolo e altceva. Politically correctness la puterea o mie. Prefer autenticitatea, o înjurătură din inimă atunci când cineva are o emoție negativă decât un ocoliș răutăcios și sarcastic cu gândul ca în viitor poate e ceva de vândut și să nu supărăm clientul.
De când m-am întors am încercat să mă uit din nou la filme americane, să îmi observ reacția de după America. Nimic nu mai e la fel. Nu numai ca nu mai sunt deloc atrăgătoare, ci mi se face scârbă când văd toți burgerii, gogoșile, sucurile la un metru, conversațiile dintre oameni, glumele lor, înjurăturile. Cat am stat acolo nu am găsit fructe cu gust sau o legumă care să nu fie apă chioară. Totul ARTIFICIAL.
Da, au autostrăzi cu șapte benzi, dar, sunt pline de mașini! E o experiență unică să stai blocat în trafic cu șapte benzi pe sens după ce ai făcut șase ore de condus între orașe, decât pe o șosea cu o singură bandă pe sens pe Valea Prahovei…
Sunt foarte mulți oameni ai străzilor si foarte mulți oameni care au arme. În comparație cu România, e destul de riscant să ieși noaptea pe stradă, dar și ziua.
Sunt și lucruri care mi-au plăcut. Calitatea lucrurilor este superioară comparativ
cu Europa. Materialele de construcții sunt foarte solide, robuste, de încredere, la fel și produsele din marketuri, creme, plasturi, etc.
Mi-a plăcut și planul de urbanism al orașelor. În cartiere sunt străzi cu bordură, spațiu verde, trotuar foarte lat, apoi peluze de gazon în curțile oamenilor, fără garduri, cu distanțe egale între elemente (casă și trotuar) care oferă o armonie. Dar cred ca e mult mai ușor să construiești asta când ai o istorie așa de recentă. Putem împrumuta și noi lucrurile care sunt bune la ei și să le aplicăm la noi. Și la fel, să învățăm din lucrurile care nu merg la ei și să le stopăm la noi.
În concluzie NU, nu mi-aș dori să mă mut în America, avem tot ce ne trebuie în România.
"Nu", pentru ca m-am uitat la Not Just Bikes. 😁
Also, mi se pare ca Statele Unite stau cam prost la capitolul basic human rights, corporatiile au prea multa putere, iar cetateanul de rand prea putina protectie. Cand am aflat ce probleme au, m-am simtit recunoscatoare ca traiesc in Europa. Visul American mi se pare o iluzie pe care doar daca esti neinformat poti sa o mai crezi. :)