Georgeisme 139
Altă viață, nu?
Trăim vremuri ciudate, dar măcar trăim, nu?
…
Întrebarea săptămânii 🤔
Săptămâna trecută trăiam în altă lume și știam că urmează să avem alegeri. Așa că vă întrebam în registrul ăsta. Probabil știți deja că duminică n-au mai fost alegeri, dar tot s-a răspuns așa și așa:
Eu? Mersi de întrebare: până în ultima clipă am crezut că o să câștige Georgescu. Pe vineri dimineață, înainte să vină CCR-ul cu decizia, îmi luasem deja nițică panică pe subiectul ăsta.
Pentru săptămâna viitoare❓
Săptămâna trecută la Gaudeamus mi-am lansat noua carte, „Niște animale” (editura Litera), și primind feedback de la cititori am descoperit că violența juvenilă a fost aproape omniprezentă în copilăriile celor mai mulți. Apoi un cititor al cărții a postat pe Reddit, inspirat de carte, încurajând și alții să-și relateze experiențele. Motiv pentru care simt nevoia să discutăm și mai mult despre un aspect destul de ignorat până acum: violența în rândul copiilor. Eu, sigur influențat de propria experiență, simt că anii 90 au fost crunți la capitolul ăsta. Cred că vorbim de mii de copii lăsați pradă auto-guvernări la locul de joacă, abandonați de părinții plecați în democrație/capitalism. De aia vă întreb⤵️
Dacă nu este prea mult (și prea re-traumatizant) ați putea spune la comentarii care a fost cel mai memorabil moment violent din copilăria voastră? De ce credeți că s-a întâmplat?
Mulțumesc pentru deschidere. Chiar dacă e insuficient raportat la ce vă cer, două dintre cărțile de mai jos vor pleca spre una dintre persoanele care va comenta pe subiect. Uite, data trecută Michellemabelle a comentat și a câștigat. Michellemabelle, dacă vezi newsletter-ul ăsta te rog să dai un mail la george.bonea@gmail.com.
…
Ce am mai scris ✍️
Pentru cel mai recent episod „Ceva Cu Reclame” de la Starea Nației am primit report de la o doamnă influencer. Dincolo de gestul ei, mi-am rupt niște timp ca să-i analizez pseudonimul online. Mi-a plăcut ca exercițiu de argumentare👚
S-au întâmplat multe dpdv social și politic în ultimele zile, așa că am încercat să-mi pun ordine în gânduri și am ajuns la următoarele concluzii⚠️
Aproape zilnic recomand niște articole pe care le găsesc interesante și vi le dau și vouă la rubrica „De citit în drum spre casă”🚋
…
Ce am mai video📺
Momentan sunt două episoade „Ceva Cu Reclame” la Starea Nației (cu Pariuri și Fast-Fashion), dar duminică apare altul🍲
…
Notițe Mintale 🎧
Săptămâna trecută am fost puțin… și n-am avut energie să-mi ordine în notițe, dar mă revanșez săptămâna asta🤝
Știți cum funcționează, nu? Cine contribuie la scutece primește acces la notițele mele mintale👶🏻 Zilele astea, într-un mail separat, o să vină și înregistrarea în care o să discut despre mai multe, inclusiv puțină politică.
Până acum sunteți 26 care aveți chef de vocea mea. Mulțumesc.
Cine dorește poate asculta și alte episoade:
🍬Despre jucării și dulciuri pentru copii (ep. 6)
💁🏻♂️Despre cultura woke și corectitudinea politică (ep. 11)
🛍️Despre surplusul de obiecte și cum avem prea multe lucruri (ep. 9)
…
Ce am mai citit📚
Cronica realităților tulburătoare de Matei Vișniec - când te pălește sentimentul ăla trist că ești contemporan cu oameni care nu-ți plac să-ți amintești că trăiești și-n același timp cu Matei Vișniec. Mi se pare o minte sclipitoare, calmă, enervant de echilibrată. Aș recomanda orice scris de el, dar din păcate nici eu n-am apucat să citesc orice. Mai bine pentru toți. În cartea asta sunt mai multe articole semnate de el, pe diverse teme. Unde crezi că e un subiect care nu te privește o să te lovească cu o observație care sigur o s-o duci/folosești în alte contexte. Un observator social cum aș vrea să fiu când o să fiu mare;
A unsprezecea zi din august de Suzănica Tănase - lansată în aceeași zi cu a mea, cartea mi-a atras atenția după descrierea făcută de Cosmin Perța. Din păcate Perța n-a avut timp să dea mai multe detalii și autoarea nu a putut ajunge la Gaudeamus. Cred că erau multe de spus despre carte, mai ales (ce am sesizat eu) părțile despre abuz. Mie această carte mi-a amintit de „Mamé” a lui Nicolae Avram, dar nu cu aceeași intensitate (și duritate). Totuși, e ceva în cartea Suzănicăi Tănase care pare că ridică un subiect dur. Poate n-am simțit bine… cine mai știe și cu literatura asta🤕
Pe Instagram țin lista tuturor cărților citite din 2020 și până azi📚
…
Cuvântul săptămânii📖
Iabangiu - străin, venetic👻
Exemplu: „Ești un iabangiu! Adică nu ești de pe aici.”
…
Chef să ajuți?⚕️
Îmi e cam greu să scriu bucata asta pentru că. De când mă știu că fac chestii cu și pentru public au fost o mână de oameni care au fost mereu acolo, gata să mă susțină, ori să mă critice constructiv. Alexandra e una dintre aceste persoane și astăzi se confruntă cu o problemă de sănătate care, personal, mă frustrează la un nivel aproape religios. Dar astea sunt dezbaterile mele cu mine. Dacă vreți să ajutați un om care a fost mișto before it was cool vă încurajez să intrați pe profilul ei de Facebook (Alexandra Anghelescu) și să ajutați cu orice puteți. Știu sigur că și ea ar face la fel pentru voi.
…
Alte recomandări🎈
Am scris pe Facebook o postare despre business-urile HoReCa unde nu consum pentru că nu vreau să bag bani în cont unor oameni ale căror opinii sunt în antiteză cu ale mele. Nu cred că e „cancel culture”, că nu înțeleg de ce sunt unii mai îndreptățiți să nu mai meargă la un restaurant pentru că nu le-a zâmbit chelnerul, dar eu cumva nu vreau să-i dau bani lui Mugur Mihăescu. Cred că asta e o problemă de semantică. Dacă spun că nu-mi place pizza de la Zest e „ok”. Dacă spun că nu-mi place patronul de la Zest „nu mai e ok”. Fie, nu-mi plac ingredientele de la Zest Pizza: AUR🍕
Îmi place Rory Sutherland, iar discuția asta cu Alex O’Connor este minunată🎙️
Dacă tot vorbeam de Alex O’Connor, unul dintre cei mai interesanți oameni de pe Youtube, vă las să vă gândiți alături de el la patru probleme filozofice complicate🗽
Până ieri nu știam cine este Cristian Sima. Am văzut entuziasm în bulă că și-a anunțat omul candidatura pentru prezidențialele din 2025. Păreri?🗳️
Îmi place Podcastul de Filosofie. Mi-ar plăcea să aibă mai mult succes, pentru că asta motivează mereu să faci mai mult conținut🏛️
Transportul în comun nu rezolvă toate problemele🚎
…
Niște influenkări 💩
Doamna influencer de mai jos a făcut niște dezinformare grosolană în ultima perioadă și poate n-o uităm. Evident, nu trebuie să îi facem ei nimic pentru că se poate da block criticilor. Dar vă puteți uita la brandurile cu care colaborează și să le dați ălora mesaj. Că sursa durerii e mereu sursa banilor💸
…
Mai mult? 🧲
Dacă vreți să citiți ce cărți am publicat până acum: „Îmi pare rău că am muncit” (2020), „Miercuri10” (2013), „Aventuri cu Zornel în Lumea Nașpa” (2021) și „Niște animale” (2024).
Eu îmi amintesc clar când m-am luat la harță cu cea mai bună prietenă de-ale mele din copilărie și efectiv stăteam la o distanță cât de cât sigură una de alta și aruncam cu pietre una în alta, ca nebunele. Ne-au potolit mamele noastre, de care mi s-a și făcut rușine când au apărut.
Locuiam într-un centru pentru persoane fără adăpost pe atunci, asistenții sociali hotărâseră că „cele două fete mari” (12 ani pe atunci), trebuie să aibă grijă de cei mici (eu și fratele unuia dintre ele, 7-8 ani). Având misiunea asta și fiind amenințate cu pedepse dacă nu și-o îndeplineau, era obligatoriu să ne întoarcem acasă, de la școală, cu ele. Într-o zi s-au abătut din drum și au mers la o fată acasă, cu gândul s-o bată. Ne-au luat și pe noi, ăștia mici, probabil și ca să nu le „dăm în gât”. Din ce am înțeles atunci, se luaseră de la un băiat din sat. Astea două au lăsat-o plină de sânge și cu păr smuls pe aialaltă. Apoi au încercat să ne convingă să spunem părinților că a trebuit să stăm mai mult la școală.
Cât despre implicarea în acte violente, pot spune că am cam fost crescută pe principiul „numai să-l vezi că ridică mâna la tine și tu să-l fi lovit deja”. N-am avut multe ocazii să-l aplic. O singură dată chiar am dat, una și bună, râdeau niște colege de mine că nu purtam sutien (la vârsta la care oricum n-ai ce să pui acolo), iar pe când s-au oprit, i-am tras o palmă uneia. Mi-a aruncat un „să mă piș pe tine”, dar m-au ocolit toate după, n-au mai avut treabă cu mine. Din păcate era cam cea mai eficientă modalitate să „pui la respect” pe oricine.