„De ce să mănânci pâinea de la sandviș, când poți să mănânci doar salamul, iar pâinea să o păstrezi să-ți mai faci încă un sandviș” - un domn pe internet🗽
…
Întrebarea săptămânii 🤔
Eram curios să știu cum vedeți voi o potențială soluție pentru problema consumului de droguri. Așa că s-a răspuns așa și așa:
Eu? Nu am un răspuns încă. Oscilez între „acces mai ușor pentru tratament” și „legalizarea drogurilor ușoare”. Bine, ele pot funcționa împreună, dar întrebarea își propunea să afle care e prima-prima soluție. Până aflu voiam doar să menționez ceva ce o să detaliez cu altă ocazie într-un text: pe fondul știrii că un tânăr de 20 de ani a murit de la o supradoză s-a discutat mult despre cum drogurile ucid. Cu toate că această afirmație este corectă, cred că ne aflăm și într-o cumpănă semiotică, adică avem o problemă cu modul în care comunicăm cu și despre doguri. Sunt droguri și droguri. Droguri care „te bagă în stare”, droguri care „te scot din stare” (astea fiind poate principalele două efecte și mod de raportare la ele). Tânărul care a murit a fost prezentat ca un fost copil cuminte, pasionat de chimie (s-a rostogolit un video cu el de când avea 9-10 ani și făcea experimente de chimie), dar apoi drogurile l-au omorât și distrus. A spune asta e ca și cum ai reproșa zahărului că a îngrășat un copil, ori sticlei de bere că l-a transformat în alcoolic. Mi se pare că avem o abordare/înțelegere foarte laxă și neasumată social cu privire la motivele pentru care se apucă oamenii de lucruri care îi distrug. Ne vine mănușă să spunem că oamenii își fac rău singuri, ori că drogurile îi omoară (uneori, tot generic, sunt vânați traficanții - dar parcă tot la nivel de țintă opacă)🎯
Cred că ne e inconfortabil să recunoaștem că unii se apucă de autodistructive pentru că viața îi împinge acolo, iar pentru viața lor există o responsabilitate colectivă (ceea ce nu vrem să ne asumăm că le avem și noi pe ale noastre, nu?). Toate tunurile pe droguri (generic), dar nimic despre motivele pentru care oamenii se apucă de ele. A, bine… „anturaj”. Altfel spus, viața e o plăcere din care nu înțelegem de ce ai vrea să evadezi🚪
Pentru săptămâna viitoare❓
Să vorbim puțin despre alegerile care vin🗳️
Cum îți argumentezi alegerea?
Dă și tu cu părerea că nu dai degeaba. Dacă răspunzi la întrebarea de mai sus în secțiunea de comentarii poți câștiga 30 de zile gratuite de Notițe Mintale, podcastul exclusivist al acestui newsletter. Uite, data trecută Daniel Fatu a răspuns și acum intră în conversație cu mine și ceilalți 61 de ascultători🎧
…
Ce am mai scris ✍️
AI-ul amenință locurile de muncă. Dar oare trebuie să ne sperie acest gând, ori să înțelegem că ne apropiem de luxul relaxării și să ne eliberăm de stresul hiper-productivității (și a profitabilității)?
(Aproape) zilnic recomand niște articole pe care le găsesc interesante și ți le dau și ție la rubrica „De citit în drum spre casă”🚋
…
Notițe Mintale - episodul 35 🎧
În următorul podcast o să mă auziți vorbind despre:
🦵genunchi și impresii post-operatorii
📰 jurnalism de tip fast-food
🗳️ alegeri
Notițe Mintale - podcastul intim pe care îl realizez pentru toți sponsorii acestui newsletter🎤61 dintre voi îmi dați lunar o cafeluță. Bogdaproste! Podcastul ăsta e forma mea de mulțumire☕Poți să te alături și tu lor⤵️
Aș vrea să le mulțumesc și celor care mă susțin cumpărându-mi cărțile📚Trimite-mi un selfie la george.bonea@gmail.com, cu una sau mai multe din cărțile scrise de mine, și pentru fiecare dintre ele ai acces gratuit timp de 30 de zile la Notițe Mintale. 4 cărți = 120 zile📣
…
Ce am mai citit📚
Men without women (trad. „Bărbați fără femei”) de Haruki Murakami - imediat ce am pus la story că am terminat cartea am primit mai multe mesaje de la alți cititori care mi-au zis că a fost „preferata lor” de la Murakami, ori „printre cele mai emoționante lecturi”. Rar se întâmplă ca o carte postată să provoace astfel de reacții. Murakami reușește ceva absolut minunat - prezintă sensibilitatea masculină fără să o ridiculizeze, ori să o exagereze (deci să pară că vorbește de niște excepții). Plus că japonezul scrie la fel de relaxat și degajat despre (aparent) nimic precum Marcelo Birmajer („Povești cu bărbați însurați”), ori Remus Boldea („Degeaba ai citit atâtea cărți”). Frumos. Frumos tare👨
Pe Instagram țin lista tuturor cărților citite din 2020 și până azi📚
…
Cuvântul săptămânii📖
Eneadă - reunire de nouă lucruri asemănătoare, ori de nouă persoane9️⃣
De exemplu: „Hai să facem o eneadă!”
…
Alte recomandări🎈
Acum vreo doi ani mă duceam cu soția la primul nostru Startup Weekend, o experiență de care nu auzisem până atunci. Practic, mai mulți oameni - din diverse domenii, cu pasiuni și preocupări care mai de care - se adună într-un loc și își pun mintea la contribuție să creeze ceva (o soluție la o problemă). Unii au idei, alții au aptitudini necesare implementării. 54 de ore mai târziu (e un proces intens!) se prezintă proiectul unor profesioniști, se jurizează, iar câștigătorii primesc bani/susținere să-și pună afacerea în aplicare. Te poți înscrie și tu la următorul eveniment, AICI, iar codul „BONEA” te ajută cu un discount de 15% din prețul de înscriere🧮
Am văzut spectacolul „BPM - Beats per millennium” de la Centrul Național al Dansului București. Pentru mine CNDB este unul din locurile preferate din oraș și caut mereu să îmi fac timp să le văd spectacolele. Din păcate nu ajung la toate. BPM mi-a plăcut foarte mult. Dacă aveți poftă de dans contemporan ăsta e locul pentru voi. Altfel, ca formă artistică se încadrează perfect la ceea ce englezii numesc „acquired taste”🕺
Am două bilete la cel mai nou film Marvel: Thunderbolts*. Asta înseamnă că miercuri, 30 aprilie, poți merge la premiera de gală de la IMAX - AFI Cotroceni (București). Cine dorește biletele să lase un comentariu cu „vreau eu” și mâine (marți) anunț cine a câștigat (o să folosesc random.org)🎥
John Oliver despre pariuri sportive (Youtube)💻
Tot John Oliver, dar despre sportivii trans (Youtube)🏳️⚧️
Am văzut niște stand up: Marian Godină și Virgil Ciulin (Youtube)🎤
Am zis și data trecută, anul acesta, pe 14-15 iunie, voi înota la Swimathon București pentru Asociația Moașelor din România (AMșR). Probabil vă întrebați de ce fac asta, mai ales în contextul în care am mai spus cu alte ocazii că nu mă dau în vânt după mecanismele astea de strângere de fonduri în care X depune un efort fizic și alții dau bani (dacă ne gândim puțin n-are niciun sens). Dar cumva funcționează și cauze precum AMșR pot strânge bani pentru misiunea lor. De ce o fac pentru AMșR? 1. Educație pentru mame minore și prevenirea sarcinilor în cazul acestora; 2. Măcar atât pot face pentru AMșR (și mai ales Livia Toboșaru - pe care o recomand oricui urmează să fie părinte). Așa că dacă vreți să ajutați o cauză foarte bună cu un 5-10-15 lei AICI e locul vostru. Și eu o să încerc să plutesc bine🏊
…
Cântă lăutare 🎶
Poate o să vă placă și vouă🇧🇷
…
Orașul nostru🏙️
Marius Vasile a găsit pe internet un om care crede/simte că trotuare goale = vremuri grele, sărăcie, comunism, haoleu și nasol. Asta se întâmplă când mergi în Străinezia doar după blugi, Cola și rulmenți 😶
…
Mai mult? 🧲
Dacă vrei să citești vreuna din cărțile publicate până acum: „Îmi pare rău că am muncit” (2020), „Miercuri10” (2013), „Aventuri cu Zornel în Lumea Nașpa” (2021) și cea mai nouă „Niște animale” (2024). Următoarea apare la final de 2025/început de 2026.
Frustrare pentru ca alegerea nu depinde doar de cei care vor o schimbare, ci de milioanele de romani analfabeti, care nu cunosc ce e aia gandire critica, alegerea mai depinde si de cei care adorm si se trezesc cu Tik-Tok-ul in nas si care nu fac distinctia intre "manipulare" si "informatie", votul e si din partea celor nepasatori, si uite asa ajungem sa alegem, din nou, raul cel mai mic, doar in speranta ca suntem mai multi astia care citim pe substack decat pe tik-tok.
Oscilam intre Resemnare si Neincredere, pana mi-am dat seama ca lipseste o optiune: Frica. 😅😅😅
Mi-e frica pentru ce urmeaza. Mi-e frica pentru Romania, pentru Europa, mi-e frica pentru lumea libera, mi-e frica pentru ca nu stiu incotro sa o iau ca sa imi fie mai bine. Si cel mai rau, mi-e frica pentru ca nimeni din cei apropiati nu par sa creada ca pericolul e real. Imi invalideaza toti, constant, emotiile si ma fac sa ma intreb: chiar ma sperii eu degeaba sau e atat de groasa incat le e lor mai frica decat mie si sunt in denial..?