Georgeisme 196
Moașe, residence-uri și multe altele
Anul acesta, ca și anul trecut, strâng bani cu ocazia Swimathon-ului pentru Asociația Moașelor din România și misiunea lor: educație sexuală pentru minore. Suntem campioni europeni când vine vorba de minore gravide. Mi-am propus să strâng câte 1 leu pentru fiecare dintre cele 3.662 de tinere, din ultimii ani, care până la 15 ani au devenit mame. Mai am nevoie de 1.860 lei. Aș aprecia și 1 leu (în contextul în care newsletter-ul ăsta ajunge la +6.000 de oameni). Donează aici. Mulțumesc🫶
Întrebarea newsletter-ului🤔
Data trecută eram curios să știu cum vă raportați la ce a mai rămas din anul 2026, din punct de vedere politico-economic. Ce să zic… nu păreți/părem prea optimiști👇
Cred că e clar. Dacă îmi permiteți o confesiune: am început să fiu tot mai deschis la opțiunea plecării din țară. Și nu știu cât contribuie la asta instabilitatea politică/economică (probabil mult), dar un alt lucru pe care l-am remarcat la mine este că nu mai am răbdare. Probabil virusat de ce știu că se poate (și că se implementează în alte țări) la nivel micro (infrastructură mai verde, mai puține mașini, mai puțin zgomot, mai puțină nesimțire urbano-rurală), dar mă consumă teribil interminabilele discuții din Piața Publică pe teme care mi se par de bun simț. Nu mai pot face abstracție de orice aberație care contestă un mers sănătos al lucrurilor. Să vă mint? 690 de semnături la petiția inițiată de mine pentru regândirea parcărilor din spatele blocurilor. Demotivațional de puțin, în contextul în care „salvarea” unei terase din Cișmigiu a făcut 8.000 de semnături. Nici nu vă mai spun că aveam de gând să inițiez un demers similar pentru limitarea vitezei în oraș la 30 km/oră, pe fondul unor exemple deja de succes. Dar cine are chef să fie dezamăgit la foc automat? Și nu mă râcâie Bula Cealaltă, cât cea din care fac parte✏️Mi se pare că rezistența/indiferența e copleșitoare și din fericire (pentru mine) nu sufăr de un complex al salvatorului, n-am de gând să-mi pun nervii pe tavă pentru orice și oricine. Simt că zvâcul implicării sociale îmi este pe avarii și dacă nu se întâmplă ceva mai repede, care să alimenteze intenția, o să fiu total golit de interes și implicare🫥
Pentru data viitoare❓
Să vorbim despre locuire. Dacă nu ați aflat, împreună cu Marius Vasile - arhitect, Andrei Mihail - antropolog și Roberta Gaspar - graphic designer am demarat proiectul Distopic Residence. Adică organizăm tururi ghidate prin cartierele bucureștene(?) Popești Leordeni și Militari Residence pentru a discuta despre haosul imobiliar și a deschide o conversație despre cum au fost păcăliți oamenii din aceste cartiere (de către politicieni și dezvoltatorii imobiliari) și ce li s-a oferit. Urmărește paginile de Instagram, Facebook sau LinkedIn ale proiectului și rezervă-ți un loc la cele doar 6 tururi rămase. Altfel spus:
De ce „da”? De ce „nu”? Te rog să-ți și argumentezi răspunsul la secțiunea de comentarii dacă vrei să câștigi o lună de Notițe Mintale, podcastul intim al acestui newsletter🎧Victor Vasile a comentat data trecută și a câștigat. Yey! Bravo lui! Fă ca el!
Ce am mai scris ✍️
Recent am trecut printr-o operație de menisc. O altă operație de menisc. În decurs de doi ani am avut parte de două intervenții relativ similare. Prilej să pot compara un serviciu aproape similar la Stat vs. Privat 💉
Ocazional îmi salvez articolele pe care le găsesc interesante și vreau să le citesc la rubrica „De citit în drum spre casă”🚋
Notițe Mintale🎧
Sponsorii acestui newsletter se pot bucura de 55 de podcast-uri cu idei pe care nu le-am făcut publice altundeva. Urmează episodul 56, cu gânduri din cârje🩼
Audiție plăcută și mulțumesc pentru echivalentul unei cafele pe lună ☕
Ce am mai citit📚
Planeta mahalalelor de Mike Davis - în ultima perioadă, primind o serie de cărți minunate de la un prieten (cărți pe care trebuie să le dau mai departe către Biblioteca Nației a lui Dragoș Pătraru - așa că o să le găsiți la Ploiești și le veți putea împrumuta de acolo), m-am scufundat mai mult în lecturi despre sărăcie, rasism, colonialism ș.a.m.d.. Sunt multe lucruri interesante în cartea lui Davis, dar dacă am rămas cu ceva - care mă și bântuie - e că nu știam ce politici nemernice au avut albii „civilizatori” în Africa când vine vorba de dreptul la proprietate. Așa că astăzi când mai vorbim despre mahalale africane să ținem cont de ce drepturi au avut africanii în orașele lor până în anii 90. Despre cartea asta am mai spus câteva gânduri (video în engleză) pe Instagram🌍
Rătăciri deliberate de Doina Gecse-Borgovan - așa cum îmi place să văd documentare despre viețile (aparent) obișnuite ale unor oameni, așa îmi place să și citesc întâmplările (aparent) banale. E fix tipul acela de lectură. Te îmbogățește prin normalul ei🧵
Barbarii de Alessandro Baricco - suficient de mulți oameni cred și simt că trăim o mutație a culturii, că cineva (am putea dezbate cine) o schimbă iremediabil. O alterează. Că suntem asaltați de barbari care schimbă muzica, cinematografia, fotbalul etc.. Baricco nu spune că trăim un asalt, ci că mai degrabă schimbarea se întâmplă. Ne face să conștientizăm că schimbarea este normală și inevitabilă, indiferent că ne place sau nu. El mai degrabă încearcă să afle cum și de ce se schimbă, nu să judece schimbarea. Ceea ce face ca procesul să fie digerabil și mai puțin înverșunat. Cred că e o lectură care ar mai putea tempera sentimentul de cetate asediată🏰
The good life de Edward Fischer - inițial eram sceptic văzând ce vrea să „compare” autorul. Germania și Guatemala. Plecând de la întrebarea (simplificată de mine) „ce ne face viața mai bună?”, cercetarea lui ne plimbă prin discuți, observații și date despre calitatea ouălelor, cafele, sărăcie, relaxare, aspirații, demnitate. Totul ca să răspundă la chestiunea (aparent) simplă - ce ne face fericiți? Din observațiile lui fericirea nu vine doar din acumularea de capital și maximizarea profitului. Fericirea înseamnă un cumul de factori, de la sentimentul de apartenență la gândul că ești important și faci ceva important. Ceea ce mi se pare că nu se discută suficient în zilele noastre, atât când ne raportăm la meserii blue collar, dar mai ales la pătura corporate care nu-și găsește împlinirea în job-uri foarte bine plătite, dar abstracte și fără un rezultat concret și lăudabil în contextul macro💻
Cuvântul simandicos 📖
Ubertate - fertilitate, abundență🥗
Exemplu: „cina la șaormerie a fost de o ubertate ieșită din comun”.
Alte recomandări🎈
În cel mai recent episod CevaCuReclame de la Starea Nației am vorbit despre uberificare🪠
S-a terminat serialul The Boys. Cu toate că ultimul sezon mi s-a părut enervant (din exces de evidență ideologică), tot îl recomand. O ocazie bună să vadă cât mai mulți ce înseamnă marketing (serialul ai crede că parodiază industria, dar nu…) și care sunt absurditățile (dar și cinismul) industriei de publicitate🦸
În prezent mă uit la serialul „Cămătarii” (despre clanul Cămătaru). Este adevărat că romantizează excesiv viața interlopilor - ba chiar îi face eroi, dar mi se pare că merită vizionat pentru aspecte pe care o să le discut cu altă ocazie🔍
Tinerii din Rusia se întorc la religie (Youtube video)☦️
Diavolul se îmbracă de la… Trendyol (Youtube video)🛍️
Psihoterapeuta Ada Mușat, alături de care am avut o serie de discuții în acest newsletter (și mai urmează) a început să pună episoadele integrale pe contul ei de Youtube. Le puteți viziona (și) acolo🛋️
Podcastul de Filosofie despre Regele Castraveților (Youtube video)🥒
Cântă lăutare 🎶
Colțul cu 💩
Ce vă spuneam mai sus despre starea de sațietate…
Mai mult? 🧲
Dacă vrei să citești vreuna din cărțile publicate până acum: „Îmi pare rău că am muncit” (2020), „Miercuri10” (2013), „Aventuri cu Zornel în Lumea Nașpa” (2021) și cea mai recentă „Niște animale” (2024).
Faci vreun sport de impact sau alergi foarte mult? Cum de au cedat ambele meniscuri în doi ani?
Eu spun ca ar fi cel mai inteligent gest pe care l-ai putea face: paraseste aceasta tara daca ai posibilitatea. Fara sa te uiti inapoi.