Începem săptămâna cu rezultatele sondajului de săptămâna trecută:
Opiniile unora dintre cei care au răspuns la acest sondaj le găsiți în Newsletter-ul precedent.
Părerea mea?
Complicat. În principal nu-s de acord ca privatul & statul să monetizeze slăbiciunea umană, chit că-i spunem pariuri, tutun, alcool, zahăr șamd. Nu cred în dezvoltarea asta (recomand „The Growth Delusion”). Cumva, sunt de acord cu o agenție de pariuri de stat dacă misiunea ei e să diminueze consumul și strategie e ca din profitul acumulat să îi ajute pe dependenți. Altfel, să ne dezvoltăm pe cârca pariorilor mi se pare de un cinism sinistru (valabil pentru toate celelalte vicii exploatate pentru „dezvoltare”). Nu văd nimic glorios în a avea autostrăzi/spitale/școli pe spatele dependenților de pariuri. E doar un mod curat de a-i face de bani și a le exploata slăbiciunea.
Realitatea zilelor noastre, în România, e că pariorii sunt lăsați de stat la voia industriei de pariuri. Și la nivel general suntem total orbiți de rezultatul acestei indiferențe. Nota de plată o să fie mare (și nici n-o să vină prea târziu). Iar incapacitatea de a vedea impactul asupra copiilor e ridicolă. Analfabetă. Nu știu ce vă imaginați că înțeleg copiii din faptul că România e tapetată cu reclame la pariuri.
Recomandarea mea pentru fiecare în parte e să nu privească situația sub sloganul „fiecare pentru el”. Că trăim într-o societate. Și ne afectează mai mult/mai puțin ce se întâmplă cu un conațional. Am mai scris despre pariuri aici, aici și aici.
…
Întrebarea săptămânii 🤔
Observ tot mai mulți în bula mea că-și duc copiii la școli private (mai mult ca sigur își permit dpdv financiar). Dacă ai avea posibilitatea financiară ai lua opțiunea asta în considerare? Te rog să detaliezi la comentarii de ce „Da” sau „Nu”.
…
Ce am mai scris ✍️
Din experiența de muncă am observat două tipologii de șefi și motivele pentru care au ajuns șefi. Astea sunt cazurile negative, nu am avut parte DOAR de astfel de oameni. Dar atunci când m-am confruntat cu un șef toxic acesta a făcut parte din una din cele două categorii subliniate aici.
În (aproape) fiecare zi fac o selecție de articole interesante. E practic ce-mi salvez dimineața ca să citesc seara. E rubrica „De citit în drum spre casă”. Dacă-ți faci cumva un obicei din a intra seara pe blog o să vezi textul acolo.
…
Ce am mai citit📚
Legalized Gambling de William Thompson - mi-am dorit mult să citesc cartea asta încă de când am dat de ea (probabil ați sesizat că mă interesează subiectele astea). O recomand celor interesați (chiar și la nivel de cultură generală) de subiectul pariurilor & jocurilor de noroc. E suficient să citiți și primele capitole doar pentru a înțelege contextul și a afla o serie de răspunsuri la „de ce?”-uri.
Tata mă citește și după moarte de Mihail Vakulovski - absolut minunat. Absolut. Ador cărțile care au capacitatea de a te transpune în realități sociale. Discutam recent cu cineva despre faptul că mă enervează autorii care se chinuie să intre în pielea unui personaj copil/adolescent. Vakulovski reușește performanța asta cu brio și nu simt vreo sforțare (precum la alt autor pe care l-am abandonat de curând după doar 40-50 de pagini).
Intelectualii și fascismul în România interbelică de Cristina Bejan - am văzut cartea asta la Radu Uszkai și eram convins că e foarte bună. Cartea asta răspunde și mai profund la întrebarea „de ce s-a scris istoria cum s-a scris și ce rol au avut intelectualii interbelici?”. O lucrare de cercetare accesibilă oricui. Și de nelipsit din bagajul cuiva preocupat de perioada interbelică (mai ales cei care romantizează epoca aia).
Ce citești zilele astea?
…
Ce am mai văzut 📺
Am mai spus că n-am cultură cinematografică. Abia acum am văzut și eu Fight Club. Mi s-a părut absolut genial. Fantastic film. Sunt gelos pe Palahniuk pentru faptul că a putut să scrie o carte atât de bună (care a stat la baza filmului). Senzațional. Eu, din păcate, am citit doar Pygmy din tot ce a scris Palahniuk și… nu mi-a plăcut. Dar acum mă simt motivat să încerc și altceva;
The Meyerowitz stories. Îl găsiți pe Netflix. O nebunie cu o mulțime de actori mari și o poveste care te cam răscolește. Sunt niște dinamici de familie acolo care uneori lovesc foarte aproape de casă. Și tehnica de filmare + dialog între personaje e… ceva unic pentru mine.
Am descoperit Phylosophy Tube pe Youtube și mi-a plăcut mult acest episod. Mi se pare că au găsit o metodă comercială de a prezenta subiecte grele. Am să mai consum.
…
Alte chestii? Recomandări? 🤔
Sunt multe locuri bune & frumoase în București, dar preferatul meu (și dintr-o legătură emoțională) e Alambik. Dacă sunteți iubitori de vinuri e posibil să vă surprindă foooooarte plăcut (mai ales în materie de prețuri). Mi se pare că e locul unde te duci când nu vrei să trăiești cu presiunea că ai ieșit undeva. Nu știu dacă m-am făcut înțeles, dar dacă le faceți o vizită o să înțelegeți.
Mi-am dorit de mult timp să experimentez o rețetă cu chipotles. Am găsit la Gourmetto, dar poate voi găsiți altundeva (mai ok, mai ieftin, nu știu - aștept sugestii). Am făcut chilli con carne. Am avut recenzii bune de la oaspeți + soție. Și da, chipotles chiar are ceva unic. Merită experimentat dacă vă place să gătiți.
Azi am descoperit piesa asta. Și s-a lăsat cu iubire:
…
Mai mult? 🧲
Dacă vrei să citești ce am scris și publicat până acum: „Îmi pare rău că am muncit”, „Miercuri10” și „Aventuri cu Zornel în Lumea Nașpa”.
Pe Facebook pun gânduri mai lungi. Dacă-s prea lungi le pun pe blog. Dacă-s prea intime le pun în newsletter. Dacă-s mult prea intime le țin pentru mine.
Pe Twitter mă joc.
Pe Instagram țin evidența cărților.
Pe LinkedIn vorbim de muncă și colaborări.
Pe Patreon poți să mă jignești.
Nu, pentru că mi se pare că școlile private sunt parte dintr-o ghetoizare de lux, lucru care n-are cum să fie benefic pentru cineva vreodată. Copiii au nevoie să fie expuși de mici la diversitate: de idei, de opinii, de stiluri de viață, de straturi sociale. Pentru că nu poți înțelege pe bune niște oameni la care te raportezi ca la un trib amazonian.
Da. Mediul educational in Romania este traumatizant pentru copii, nu dezvolta, ci distruge sau incapaciteaza. Avem multe mosteniri comuniste de la profesorii in varsta: educatie prin pedeapsa, supunere si frica; dusmanie intre copii din cauza nesfarsitelor comparatii & topuri pe care profesorii le incurajeaza - competitie toxica, obedienta si chiar indoctrinare la unele materii. Gandirea critica nu doar ca nu este incurajata, ci pedepsita in unele cazuri, notele sunt date din pix, dar cu toate acestea ele iti aduc un statut sau iti "asigura" discriminarea in clasa, conducerea scolii este extrem de politizata, iar curriculum nu pregateste tinerii pentru prezent sau viitor, ci pentru trecut - nu le dezvolta aptitudini de gandire analitica, adaptare in societatea noastra rapida, munca in echipa, empatie si inteligenta sociala/emotionala. Nici nu intru in tema educatiei sexuale & financiare inexistente sau cum materii precum religia ajung terenul fertil pentru propaganda anti-avort sau homofobie/misoginism. La nivel structural, profesorii tineri nu sunt motivati sa intre in sistem din cauza salariilor extrem de mici, iar cei deja acolo sunt frustrati, neinteresati si ajung chiar cinici, plini de ura.
Mafia meditatiilor sau "a doua scoala pe care parintii o platesc" e un subiect prea amplu care are nevoie de o dezbatere speciala.