Nu as privatiza sistemul de sanatate pentru ca, asa plin de defecte cum e, sunt convinsa ca salveaza mai multe vieti si familii decat daca nu ar exista. In plus, traim intr-un ecosistem (chiar daca unii se simt puternici si autosuficienti) si bunastarea oamenilor din ecosistemul respectiv, chiar daca castiga mai putin decat unii dintre noi, ne impacteaza si pe noi in mod direct. Doamna care face curatenie pe scara, baiatul care ne livreaza mancare, vanzatoarea de la farmacie, asistenta medicala care ne ingrijeste, oamenii care strang gunoiul pe strada, poate si colega draguta care ne zambeste dimineata la birou... :) Toti acesti oameni sunt aici si isi fac treaba pentru ca exista un sistem public de sanatate care nu le-a adus familia in pragul falimentului (cum se poate intampla in SUA). Daca sistemul public papa multi bani care nu prea se vad in aspectul sau in dotarile spitalelor, nu cred ca solutia este sa nu il mai finantam, ci un control mai bun asupra cheltuielilor ca sa nu se mai bage banii in buzunare si sa nu se mai faca licitatii dubioase. Am vazut pe fluturasul de salariu cat se duce la sanatate, este mult, insa nicio clipa nu m-am gandit ca prefer sa tin banii respectivi pentru mine in loc sa se duca acolo.
Nu aș privatiza sistemul de sănătate pentru că s-ar crea o discrepanță prea mare între serviciile „de bază” (oferite acum gratuit – urgențele – sau oricui este angajat și deci automat asigurat) și cele cu plată, la care ar avea acces doar cei cu asigurări bune.
Oh, wait... Cam asta se întâmplă deja. Dar măcar, de bine, de rău, în funcție de administrația locală, mai poți avea noroc de medici buni angajați la stat. Cu sistemul medical operat de mediul privat, nu te-ai mai putea apropia de nimic.
Nu sunt de acord. De bine de rău, inca mai poți participa la loteria sistemului nostru de sănătate și să dai de un spital decent în care sa fii tratat decent pentru un preț decent. Însă odată cu privatizarea sănătății, deși calitate s-ar putea sa crească, multor oameni li s-ar lua șansa de a fi tratați deoarece nu își vor putea permite prețul propus de firmele de sănătate. Nu am studiile la mine, dar sunt destul de sigur ca sistemul de sănătate, la fel ca educația și transportul in comun, sunt subvenționate destul de mult de stat, și nici nu ar trebui văzute ca niste afaceri care să aduca profit ci în schimb doar ca niste comodități fundamentale ale cetățeanului.
Am plecat de acasă in 2016 pentru a avea un salar, pentru o viață decentă. In 2019 am avut un accident vascular cerebral. Am stat in spitalul de stat al Angliei (NHS) o lună, doctorii, asistentele și asistenții medical, asistentele sau asistenții fizioterapie, psihologie, psihiatrie, logopedie etc. Fiind "străin", m-am simțit ca și acasă, îți faceau orice pentru mine fiindu-le ca omul sa se reface inapoi om normal. Plus ieșirea din spital, stateam in apartamentul pe chirie, veneau asistentele fizioterapie, logopedie, psihologi (online) etc. m-au ajutat să mă refac cât de cât cca 70% fizic și psihic, in 3 1/2 luni. Deci, acum 2023 sunt bine, nu 100% dar sunt cca 87.96%. Deci, eu cred că sunt maxim 2-3 sisteme private de sănătate in România. Dacă ar fi ministerul sănătății de stat al României măcar 85% din sistemul de stat altor țări din Europa, noi, românii nu ne-am trebui de sistemul privat.
Trăiesc de 2 ani și jumatate in State și am avut o problemă medicală care m-am costat 40.000$ pentru două nopți în spital și niște medicamente, ceea ce mi se pare absurd de mult. Cred că statul ar trebui sa fie interesat de sănătatea populației, iar privatizarea sistemul de sănătate nu ar trebuie să se întâmple. Dar asta nu înseamnă că pacientul nu trebuie să plătească. Cred că și pacientul trebuie stimulat pentru a avea grijă de el însuși, iar un procent de 75% ar trebui suportat de stat și 25% de pacient.
Nu vad avantajele de a avea un sistem privat de sanatate. Consider ca spitalul, sau mai bine zis accesul la tratament medical, ar trebui sa fie la fel ca accesul la educatie si anume pentru toata lumea, in acelas fel.
Am auzit argumentul de "eu cotizez mai mult deci vreau mai mult" dar mi se pare complet gresita. Exista deja o diferenta destul de mare referitoare la nivelul de trai intre oamenii bogati si oamenii saraci, si pare ca aceasta diferenta creste pe zi ce trece daca ai privatiza sistemul de sanatate, ai condamna o mare parte din populatia tarii la moarte, fie ea si una lenta.
Intr-un sistem bolnav, cum este sistemul nostru, ai sansa sa dai de oameni care vor sa ajute si vor sa se implice, indiferent de banii pe care ii are pacientul. Daca maine te simti rau, cazi jos din picioare, orice lucru care iti creaza o panica legat de viata ta, primul gand ar fi "sun la salvare, nu vreau mor!". Daca ajungem sa avem un sistem de sanatate privat ca in SUA, cred ca primul gand ar fi "am bani sa platesc daca scap cu viata, sau mai aman putin salvarea aia sa vad daca imi trece?". Consider ca in cultura romaneasca oricum mersul la doctor se face intr-un stadiu destul de avansat/vizibil al unei boli, asa ca privatizarea ar omori si ultimul gand.
In plus componenta morala cred ca e destul de importanta. Suntem oameni, fiinte sociale si cred ca implicarea tuturor in finantarea sistemul public de stat e benefica pentru intreaga populatie, ne ajuta sa mergem mai departe, impreuna. Poate suna cliseic, dar pana la urma aceste "sisteme" sunt alcatuite tot din oameni care colaboreaza si au un scop comun, in cazul de fata sanatatea noastra a tuturor. Nu am o problema sa finantez ceva care e intentionat bine si face bine si ajuta la siguranta si bunastarea mea si a oamenilor din jur.
Scurgerile banilor nostri cred ca sunt cele la care ar trebui sa ne uitam, nu privatizarea. Multe echipamente medicale cumparate degeaba, pe care se pune praful in loc de tratarea unor bolnavi care au nevoie in acele momente de banii respectivi. Investirea banilor in personalul medical, in pregatirea acestora, in educarea populatiei legat de ce inseamna sanatatea fiecaruia pentru comunitatea din care facem parte.
Concluzie e simpla, unde-s multi puterea creste, si daca astia multi vor sa faca si bine deja suntem pe drumul cel bun.
Din punctul meu de vedere, desi ar fi necesara privatizarea sistemului de sanatate, ea ar putea veni doar daca in Romania va fi implementat vreun Universal Basic Income, care sa asigure, sa zicem 1000 eur lunar net de persoana (indexat cu inflatia) sau daca vom gasi vreo cale prin care sa eliminam decalajele social-financiare-logistice...pe langa asta, o privitazare a sanatarii se poate face doar cu un stat puternic care sa observe si sa intervina cand e cazul (ex: nu te apuci tu Medlife sa pui masca 10 lei cand vine o pandemie doar ca sa faci mega profit)...in orice alta varianta, n-am cum sa fiu de acord cu cu privatizarea, in ciuda faptului ca avem spitale horror si doctori neprofesionisti si prost platiti, dar e raul cel mic pe care trebuie sa ni-l asumam...Romania oricum e o tara saraca care din pricina lipsei si de educatie este vulnerabila la tot felul de boli generate de chestii "casual" (sedentarism, junk food, fumat, etc)...in plus, noi ca societate ne-am luptat prea mult pentru acces la sanatate gratuit, acces la invatamant gratuit, acces la zile libere si multe altele ca sa le cedam asa usor...
Nu are leac indolența și hoția din sistemul de stat. O cezariană costă statul mai mult decât la privat. 22000 lei față de 12000 lei. Resetarea sistemului prin privatizare și fixarea prețurilor la manoperă. Prin decontarea a din ce in ce mai multe servicii medicale din clinicile private, tot acolo se va ajunge.
Ar fi o idee bună privatizarea, însă nu cred că e o variantă perfectă. Depinde de cât de scumpe vor ajunge serviciile lor.
Poate un sistem de genul ca la oftalmologi când ai consultul gratis dacă iei de acolo ochelarii. Doar că nu știu cum să înlocuiesc “ochelarii” în toate laturile medicinei. Dacă ai piciorul rupt, e raza gratis și plătești ghipsul sau invers?
Nu as privatiza sistemul de sanatate pentru ca, asa plin de defecte cum e, sunt convinsa ca salveaza mai multe vieti si familii decat daca nu ar exista. In plus, traim intr-un ecosistem (chiar daca unii se simt puternici si autosuficienti) si bunastarea oamenilor din ecosistemul respectiv, chiar daca castiga mai putin decat unii dintre noi, ne impacteaza si pe noi in mod direct. Doamna care face curatenie pe scara, baiatul care ne livreaza mancare, vanzatoarea de la farmacie, asistenta medicala care ne ingrijeste, oamenii care strang gunoiul pe strada, poate si colega draguta care ne zambeste dimineata la birou... :) Toti acesti oameni sunt aici si isi fac treaba pentru ca exista un sistem public de sanatate care nu le-a adus familia in pragul falimentului (cum se poate intampla in SUA). Daca sistemul public papa multi bani care nu prea se vad in aspectul sau in dotarile spitalelor, nu cred ca solutia este sa nu il mai finantam, ci un control mai bun asupra cheltuielilor ca sa nu se mai bage banii in buzunare si sa nu se mai faca licitatii dubioase. Am vazut pe fluturasul de salariu cat se duce la sanatate, este mult, insa nicio clipa nu m-am gandit ca prefer sa tin banii respectivi pentru mine in loc sa se duca acolo.
Nu aș privatiza sistemul de sănătate pentru că s-ar crea o discrepanță prea mare între serviciile „de bază” (oferite acum gratuit – urgențele – sau oricui este angajat și deci automat asigurat) și cele cu plată, la care ar avea acces doar cei cu asigurări bune.
Oh, wait... Cam asta se întâmplă deja. Dar măcar, de bine, de rău, în funcție de administrația locală, mai poți avea noroc de medici buni angajați la stat. Cu sistemul medical operat de mediul privat, nu te-ai mai putea apropia de nimic.
Nu sunt de acord. De bine de rău, inca mai poți participa la loteria sistemului nostru de sănătate și să dai de un spital decent în care sa fii tratat decent pentru un preț decent. Însă odată cu privatizarea sănătății, deși calitate s-ar putea sa crească, multor oameni li s-ar lua șansa de a fi tratați deoarece nu își vor putea permite prețul propus de firmele de sănătate. Nu am studiile la mine, dar sunt destul de sigur ca sistemul de sănătate, la fel ca educația și transportul in comun, sunt subvenționate destul de mult de stat, și nici nu ar trebui văzute ca niste afaceri care să aduca profit ci în schimb doar ca niste comodități fundamentale ale cetățeanului.
Am plecat de acasă in 2016 pentru a avea un salar, pentru o viață decentă. In 2019 am avut un accident vascular cerebral. Am stat in spitalul de stat al Angliei (NHS) o lună, doctorii, asistentele și asistenții medical, asistentele sau asistenții fizioterapie, psihologie, psihiatrie, logopedie etc. Fiind "străin", m-am simțit ca și acasă, îți faceau orice pentru mine fiindu-le ca omul sa se reface inapoi om normal. Plus ieșirea din spital, stateam in apartamentul pe chirie, veneau asistentele fizioterapie, logopedie, psihologi (online) etc. m-au ajutat să mă refac cât de cât cca 70% fizic și psihic, in 3 1/2 luni. Deci, acum 2023 sunt bine, nu 100% dar sunt cca 87.96%. Deci, eu cred că sunt maxim 2-3 sisteme private de sănătate in România. Dacă ar fi ministerul sănătății de stat al României măcar 85% din sistemul de stat altor țări din Europa, noi, românii nu ne-am trebui de sistemul privat.
Trăiesc de 2 ani și jumatate in State și am avut o problemă medicală care m-am costat 40.000$ pentru două nopți în spital și niște medicamente, ceea ce mi se pare absurd de mult. Cred că statul ar trebui sa fie interesat de sănătatea populației, iar privatizarea sistemul de sănătate nu ar trebuie să se întâmple. Dar asta nu înseamnă că pacientul nu trebuie să plătească. Cred că și pacientul trebuie stimulat pentru a avea grijă de el însuși, iar un procent de 75% ar trebui suportat de stat și 25% de pacient.
Nu vad avantajele de a avea un sistem privat de sanatate. Consider ca spitalul, sau mai bine zis accesul la tratament medical, ar trebui sa fie la fel ca accesul la educatie si anume pentru toata lumea, in acelas fel.
Am auzit argumentul de "eu cotizez mai mult deci vreau mai mult" dar mi se pare complet gresita. Exista deja o diferenta destul de mare referitoare la nivelul de trai intre oamenii bogati si oamenii saraci, si pare ca aceasta diferenta creste pe zi ce trece daca ai privatiza sistemul de sanatate, ai condamna o mare parte din populatia tarii la moarte, fie ea si una lenta.
Intr-un sistem bolnav, cum este sistemul nostru, ai sansa sa dai de oameni care vor sa ajute si vor sa se implice, indiferent de banii pe care ii are pacientul. Daca maine te simti rau, cazi jos din picioare, orice lucru care iti creaza o panica legat de viata ta, primul gand ar fi "sun la salvare, nu vreau mor!". Daca ajungem sa avem un sistem de sanatate privat ca in SUA, cred ca primul gand ar fi "am bani sa platesc daca scap cu viata, sau mai aman putin salvarea aia sa vad daca imi trece?". Consider ca in cultura romaneasca oricum mersul la doctor se face intr-un stadiu destul de avansat/vizibil al unei boli, asa ca privatizarea ar omori si ultimul gand.
In plus componenta morala cred ca e destul de importanta. Suntem oameni, fiinte sociale si cred ca implicarea tuturor in finantarea sistemul public de stat e benefica pentru intreaga populatie, ne ajuta sa mergem mai departe, impreuna. Poate suna cliseic, dar pana la urma aceste "sisteme" sunt alcatuite tot din oameni care colaboreaza si au un scop comun, in cazul de fata sanatatea noastra a tuturor. Nu am o problema sa finantez ceva care e intentionat bine si face bine si ajuta la siguranta si bunastarea mea si a oamenilor din jur.
Scurgerile banilor nostri cred ca sunt cele la care ar trebui sa ne uitam, nu privatizarea. Multe echipamente medicale cumparate degeaba, pe care se pune praful in loc de tratarea unor bolnavi care au nevoie in acele momente de banii respectivi. Investirea banilor in personalul medical, in pregatirea acestora, in educarea populatiei legat de ce inseamna sanatatea fiecaruia pentru comunitatea din care facem parte.
Concluzie e simpla, unde-s multi puterea creste, si daca astia multi vor sa faca si bine deja suntem pe drumul cel bun.
Din punctul meu de vedere, desi ar fi necesara privatizarea sistemului de sanatate, ea ar putea veni doar daca in Romania va fi implementat vreun Universal Basic Income, care sa asigure, sa zicem 1000 eur lunar net de persoana (indexat cu inflatia) sau daca vom gasi vreo cale prin care sa eliminam decalajele social-financiare-logistice...pe langa asta, o privitazare a sanatarii se poate face doar cu un stat puternic care sa observe si sa intervina cand e cazul (ex: nu te apuci tu Medlife sa pui masca 10 lei cand vine o pandemie doar ca sa faci mega profit)...in orice alta varianta, n-am cum sa fiu de acord cu cu privatizarea, in ciuda faptului ca avem spitale horror si doctori neprofesionisti si prost platiti, dar e raul cel mic pe care trebuie sa ni-l asumam...Romania oricum e o tara saraca care din pricina lipsei si de educatie este vulnerabila la tot felul de boli generate de chestii "casual" (sedentarism, junk food, fumat, etc)...in plus, noi ca societate ne-am luptat prea mult pentru acces la sanatate gratuit, acces la invatamant gratuit, acces la zile libere si multe altele ca sa le cedam asa usor...
Nu are leac indolența și hoția din sistemul de stat. O cezariană costă statul mai mult decât la privat. 22000 lei față de 12000 lei. Resetarea sistemului prin privatizare și fixarea prețurilor la manoperă. Prin decontarea a din ce in ce mai multe servicii medicale din clinicile private, tot acolo se va ajunge.
Ar fi o idee bună privatizarea, însă nu cred că e o variantă perfectă. Depinde de cât de scumpe vor ajunge serviciile lor.
Poate un sistem de genul ca la oftalmologi când ai consultul gratis dacă iei de acolo ochelarii. Doar că nu știu cum să înlocuiesc “ochelarii” în toate laturile medicinei. Dacă ai piciorul rupt, e raza gratis și plătești ghipsul sau invers?