E o perioadă mai aglomerată, mult de muncă, de citit, așa că să n-o lungim și să intrăm în pâine (ce ar merge o pâine bună acum…).
…
Întrebarea săptămânii 🤔
Săptămâna trecută vorbeam de mâncare și de ce carne/nu carne. Sondajul celor care mă citesc a scos la iveală următoarele rezultate, dar și opinii (dacă ești vegetarian unele răspunsuri nu or să-ți pice bine):
Pentru săptămâna viitoare:
Hai să vorbim de reclame.
Cine comentează pe temă se înscrie automat în tragerea la sorți pentru câștigarea unui premiu (cărți. Momentan. Stai să vezi când dau Logan…).
Câștigătorul newsletter-ului trecut este Traian Tanase. Traian, dacă vezi mesajul ăsta o să te rog să dai un mail la george.bonea@gmail.com și să-mi spui două titluri din poza de mai jos:
…
Ce am mai scris ✍️
Absolut nimic n-am apucat să scriu pe blog.
Continuați, nothing to see here (cum s-ar zice).
…
Ce am mai citit📚
Traffic de Tom Vanderbilt - nu-ți spun eu cu cine să votezi la locale, dar eu în locul tău aș pune ștampila pe primarul care a citit și înțeles ceva din cartea asta. Mi se pare o carte obligatorie pentru oricine s-a izbit vreodată de trafic, ori s-a preocupat de aspectul ăsta. Dacă ești șofer ți-ar prinde bine să-i dai o șansă. Dacă ești pieton poți s-o folosești și ca armă împotriva șoferilor. E utilă oricum;
Filosofia legendelor cosmogonice românești de Gheorghe Vlăduțescu - în primul rând aș vrea să-mi arăt aprecierea pentru originalitatea celor de la editura Paideia. Cartea asta (și multe altele de la ei) sunt cât un telefon. Nu știu dacă ăsta a fost conceptul, dar cartea asta e cât un telefon (și le pot promova ca atare). Ceea ce o face foarte ușor de citit/transportat. Cât despre carte, e foarte interesant să vezi cum s-au amestecat lucrurile când vine vorba de religie și d-ale locului. E o cărticică de mini-mini-buzunar care merită dacă vrei să-ți satisfaci niște curiozități despre încrengătura spirituală a țării în care trăiești. Mergi pe încredere;
Piatra de zahăr de Iris Alexandra Vavilov - aici aș vrea să detaliez puțin. Cartea asta a fost scrisă când autoarea avea 15 ani. În 2019. La mine a ajuns chiar de la ea și știți că-mi place să citesc ce primesc. Citind ce a scris și gândit o elevă de 15 ani mi-am dat seama că (poate) e și aici un secret prin care să-i provocăm pe cei mai tineri să citească. Să citească ce au scris cei de vârsta lor, din generația lor. Și mă refer la lectura de școală, nu ce insistă părinții acasă. Firește, sistemul educațional e foarte îmbătrânit și lent, dar dacă ar putea face și el niște pași mai grăbiți către Evoluție, aș vrea să știu că-i capabil să-și updateze cerințele și că la fiecare 8-9-10 ani introduce spre lectură cărți scrise de cei tineri, care exprimă fidel provocările generației. Că asta am găsit și-n paginile Alexandrei Vavilov. Am mai găsit și puțină gelozie că cineva la 15 ani poate să gândească o asemenea poveste. Eu la vârsta ei… Altfel, mi se reconfirmă faptul că generația tânără e cu mult mai preocupată și deschisă la subiecte care țin de sănătatea psihică și emoțională (a lor, a celorlalți). „Piatra de zahăr” merită timpul vostru și al copiilor voștri.
…
Alte chestii? Recomandări? 🤔
Am văzut noul film al lui Radu Jude. Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii. Nu te aștepta să am o părere. Așa cum a fost și la „Babardeală cu bucluc…”, despre care am zis chestii aici, Jude continuă să facă filme manifest. Ok;
Dacă tot vorbim de filme, am văzut și Libertate de Tudor Giurgiu. Mi-a plăcut. Și aș vrea foarte mult să-l vadă cât mai mulți dintre cei care au trăit Revoluția din 1989. Nu e neapărat un film care să ofere răspunsuri, ci face exact opusul: te provoacă să-ți pui întrebări, mai ales despre ceea ce crezi că știai. Dacă aveai peste 10 ani în 1989 rezervă-ți niște timp să-l vezi. Dacă ești dintre cei cu „știu eu ce s-a întâmplat la Revoluție” chiar insist să vezi filmul. Ăștia care le știu pe toate sunt cei mai periculoși. Și vorbim după.
…
Cuvântul săptămânii📖
Eterodox - om de altă credință decât cea oficială.
Exemplu: „Puteți face gluma aia în care mergeți la George Simion și-l întrebați dacă e eterodox ca mai apoi să râdem că nu știe și probabil a crezut că iar l-a făcut cineva heterosexual.”
…
Frumos 💩
Dacă tot am recomandat cărți despre trafic, am zis să avem și un exemplu. De altfel, în imagine sunt trei aspecte subliniate în cartea „Traffic”: parcatul pe trotuar, mașinile tanc și dâmburile de plastic menite să încetinească șoferii. Citiți cartea ca să vedeți care-i faza cu toate.
Și nu parcați așa. Dacă se poate. Dar se poate.
…
Mai mult? 🧲
Dacă vrei să citești ce cărți am publicat până acum: „Îmi pare rău că am muncit”, „Miercuri10” și „Aventuri cu Zornel în Lumea Nașpa”.
Altfel mă împart între Facebook, blog, Twitter (X?) și pe Instagram țin evidența cărților citite. Pe LinkedIn vorbim de muncă.
Momentan sunteți 2.388 abonați.
Unii oameni dau cămașa de pe ei ca eu să-mi permit cărți, cafea și colivă. Mulțumesc celor care contribuie pe Substack: Teodora Șerban, Sebastian Furiș și Cristi Boldișor. Și celor care mă răsfață pe Patreon: Ana-Maria Nichifor, Victor Gavrila, Andreea Tatulescu, Georgiana Elena, Ana Tubita. Cum ar spune mama, „tu de ce nu ești ca ei?”.
Am votat da pentru că cred că orice lucru la care ești expus suficient de mult timp te va influența.
Aplicatia Temu, aia cu "Shop like a billionaire", miliardarii nu shopeaza, au shopari care le fac shopingu. Si un parafarmaceutic care am uitat cum il cheama, mi-a ramas doar imaginea cu talimbul ala care cinta la ukulele, si toata familia e fericita ca sufera de ficat si are nevoie de pastile, gen.