Pentru ca imi plac drumetiile, pentru ca se anunta o zi frumoasa! Pentru o prietena, parinte de traseu, pe Via Transilvanica, cand a fost zi de intretinere si curatenie. A mobilizat baietii din firma pentru ajutor cu sculele mari, a invitat copiii de la o scoala locala, prin profesoara, pentru constientizare si informare despre zona! A fost o zi foarte faina. Se anunta si ploaie si a venit exact cand am treminat picnicul de dupa treaba. O sa mai merg cu ea!
Am avut ocazia să fac voluntariat organizat în cadrul companiei care acorda o zi pe an pentru voluntariat. Am făcut curat la un Steaua Speranței care avea grijă de caii abandonați, am făcut curat în parcuri (unde a fost mai laim), am făcut curat la SOS Satele Copiilor (3ha de curățat) și în ultimii 6 ani am fost la asociația Touched pentru a face zacuscă la casa Agar - anul acesta activitatea de voluntariat fiind susținută separat de companie, în ”privat”. Voluntariatul la propriu e foarte fain!
Mai dau și bani lunar în diferite direcții dar nimic nu se compară cu voluntariatul la propriu.
Pentru că mi-a plăcut tot timpul să lucrez cu copiii și asta am învățat de la ai mei, privindu-i. A-i ajuta pe alții era o treabă serioasă și privită ca ceva normal la noi în casă. Am fost voluntar la un centru de zi în orașul meu, oraș mic de prin HD, la o casă de copii de lângă orașul meu, iar după ce am ajuns la facultate am fost voluntar în asociația studențească a facultății, la Ajungem Mari și la Centrul Marisa, un centru de neuroreabilitare pediatrică.
Pentru Hospice, atunci când locuiam în Brașov. Mi-as fi dorit să fiu de ajutor copiilor, dar mi s-a recomandat centrul de zi bătrâni și mi-a făcut foarte mult bine tot timpul petrecut acolo.
Nu am făcut voluntariat, cumva nu exista un motiv real... la un moment dat m.am înscris într.un program sa fac meditații cu copii de gimnaziu. Inca mi se pare un mod de ajutor pe care pot sa îl ofer. Am așteptat(asa scria pe site) sa fiu contactata și după ceva vreme am sunat eu... nu mai avem nevoie...
Am început să fac voluntariat acum vreo doi ani, odată ce m-am mutat de la sat în Timișoara, inițial din dorința de a mă simți utilă și a-mi găsi "gașca", oameni cu care să am chestii în comun. Aveam 18 ani, doar ce schimbasem liceul, cu trupa de teatru a școlii nu-mi ieșise că deh, bisericuțe, rivalități, prostii. Am încercat cu o organizație care se ocupa de party-uri și evenimente. Mi-am zis că o să fie fun. N-a fost. Pe urmă am intrat în Fundația Județeană de Tineret, unde a fost mișto, am avut ocazia să plec prin Erasmusuri în străinezia, să învăț să facilitez activități pentru copii și tineri, partenerul l-am cunoscut tot acolo, am strâns gunoaie împreună :))). Am plecat din fundație vara asta, că deja se strânseseră prea multe, trebuia să prioritizez niște proiecte personale și sănătatea mentală, între timp mă băgasem voluntară și prin festivaluri - muncă ușoară la schimb cu muzică bună (Recomand Gărâna Jazz Festival). De curând am început să activez în Ajungem Mari, o organizație care se ocupă cu copii din centre de plasament (îi ajutăm la teme, organizăm excursii și activități). Știam de ceva vreme că vreau sa lucrez cu copii, oportunitatea asta a picat la fix și tre' să zic că merită din plin.
Pe parcurs mi-am dat seama că voluntariatul e o metodă bună de coping, sau oricum mai sănătoasă decât altele, deși am avut destule faze în care am căzut în extrema cealaltă, să încerc să rezolv problemele oricui altcuiva ca să nu mă concentrez pe ale mele. Abia acum învăț să mă echilibrez.
Am făcut voluntariat pentru copiii din orfelinate din București, însă a fost foarte greu și extenuant emoțional așa că după un an am renunțat. Am făcu voluntariat în serviciul european, în Cipru, unde am organizat evenimente culturale și educaționale pentru tinerii din Nicosia - un fel de schimburi interculturale unde ne concentram pe asemănările culturilor. Fac voluntariat într-o asociație de tineret, sport și ecologie (Jnepenii) unde particip la organizarea unei etape de turism sportiv din competiția Ștafetei Munților.
Da , pentru organizatia Special Olympics Romania, impreuna cu elevii mei care ma urmau (din Scoala Sanitara Postliceala, unde am fost isntructoare de practica.........., )Am dorit intotdeauna , , dar ocazia atunci s-a ivit, cand ei organizau Jocurile Nationale in orasul meu. Inainte de competitii , o echipa medicala,21 medici ,,voluntari permanenti,, stomatologi, oftalmologi, Orl-isti ,fizicoterapeuti, internisti,psihologi, le-a facut evaluarea anuala complexa a sanatatii lor, despre care exista o evidenta pe baza careia se evalueaza progresele sau deterioarea eventuala a starii lor de santate in functie de aceste profiluri medicale.Noi am fost repartizate la profilul de stomatologie, unde am coordonat si asistat intrarea- asteptarea si iesirea micutilor la consultatie Ei veneau din toate judetele Tarii, erau insotiti de ,,antrenorii,, lor si foarte multi dintre ei erau insotiti si de parinti sau bunici..... Am cunoscut o lume aparte, unde nota dominanta era dragostea, rabadarea , intelegerea, din partea medicilor voluntari, care ii cunosteau foarte bine acesti copii foarte dornici de dragoste,pe care cand o primeau, o intorceau inzecit cu imbratisari si saruturi...........Tot respectul meu pentru acesti medici , care petreceau zile din timpul lor, insotand si consultand ,,in joaca,, la propriu '! pe acesti copii, nu putini la numar , 310, consultati in 2 zile de echipa de 5 medici stomatologi..si nici un copil nu a plans, n-a plecat suparat, ci salutand voios....Copii erau inocentii si increzatori si nimeni absolut nu le- zdruncinat increderea...... A FOST CEA MAI FRUMOASA EXPERIENTA DIN VIATA MEA, !desi epuizanta fizic si psihiic, as repeta-o oricand.....
Nu am facut voluntariat, si nici nu stiu sa zic un motiv anume sincer. Am fost comod, nu m-am interesat sa gasesc 'cauze' in comunitate in care sa ma implic. Imi ofer voluntar ajutorul oamenilor din jurul meu de multe ori dar asta nu stiu daca se pune :)).
Am avut experienta de a tine niste cursuri pentru studenti la niste internshipuri(chiar daca eram angajat, m-am oferit voluntar fara a avea vreun beneficiu) si acolo am descoperit ca e foarte placut sentimentul de dupa, te simti asa cumva util si ca ai facut un bine unor oameni neconditionat. De atunci imi mai vine din cand in cand gandul ca as putea sa ma implic in zona educationala (materiale/cursuri fizice sau online, ateleriere pentru elevi de generala sau liceu din oras, totul gratuit si voluntar desigur) dar recunosc ca, nu am facut niciun demers.
În liceu, din clasa a 10a am început la asociația liceului pentru cauze multiple, de la ecologizat la crearea de ateliere pentru elevi, intr-a 12a învățasem sa cânt la chitară destul de bine și am făcut și eu un atelier unde veneau în jur de 10 elevi săptămânal. A fost drăguț că a mai continuat și după ce am terminat liceul câțiva ani cu elevi pe care i-am avut eu la atelier. În liceu la liga studenților era de Crăciun o inițiativă foarte faină unde preluam o școală/grădiniță sau mai multe în funcție de numărul copiilor, din zone defavorizate, și realizam diverse evenimente cu scop caritabil: seri de film, petreceri, mergeam prin SH-uri cu mape realizate de studenți să primim haine, stand în mall, ș.a. Era un sentiment foarte frumos și aduceam un zâmbet la copii. Erau multe activități de ecologizare și activități interne care te făceau să ieși din zona de confort. Mi-a plăcut așa de mult încât în anul 1 de master am fost în “bordul” asociației pe departamentul de proiecte. Am scris proiecte la consiliul local și MTS (actual MTFEȘ, sau ceva de genul) unde am și primit finanțare. Foarte multă muncă dar și satisfacția la fel. Pe lângă astea, voluntariat am făcut pentru prieteni:)), ajutat la proiecte la facultate, cât și la străini. Eram cu un prieten pe strada și o doamnă ne-a rugat dacă putem să cărăm un calorifer până la etajul 4. Nu părea a calorifer dar era extrem de greu. A fost drăguț la final, mă simțeam după că mai pot ridica vreo 3 din alea, dar în suflet îmi venea să fug de cineva care mă ruga să car ceva masiv:))
Voluntariat nu am facut si nici nu am simtit dorinta. Nu am refuzat vreo oportunitate de genul si nici nu am avut persoane apropiate care sa fi facut. Acum la maturitate am putin timp si nu simt nevoia, poate si pentru ca viata profesionala imi satisface nevoia de scop in viata si simt ca contribui la societate prin munca, nu doar ingras conturile bancare ale actionarilor.
Dar imi duc tot timpul cosul de cumparaturi la loc si "petcuiesc" cand merg pe munte. Se pune?
Am facut parte dintr-o comunitate pentru studenți doi ani de facultate pentru a-mi testa cunoștințele și pentru a căpăta experiență, în același timp am ajutat și mi-am făcut prieteni noi.
pentru ca maine 10 oct ii "ziua internationala a sanatatii mentale" o sa mentionez doar voluntariatul facut pe aceasta tema iar unele rezultate se pot vedea aici:
Nu am facut dar mereu am vrut. Nu am ajuns sa fac probabil din confort si din lipsa unui tovaras cu care sa merg pentru ca nu ma lasa anxietatea sa merg singur.
Am făcut voluntariat în timpul licenţei şi al masterului. Momentan, nu mai sunt atât de implicat şi asta din cauza muncii şi a altor responsabilităţi. Cand am început, în primul an de facultate (SNSPA), am făcut-o pentru că aveam nevoie de practică, aşa că am ales CeSIP, un ONG al studenţilor din FSP. Totuşi, am decis să rămân pentru că mi-au plăcut oamenii, am învăţat multe şi am putut să ajut şi eu alţi studenţi. Acum, timpul meu este limitat şi dau o mână de ajutor doar pe anumite proiecte. De bine de rău, genul asta de muncă în slujba altora m-a ajutat foarte mult chiar şi în primele joburi, fiind uneori cea mai relevantă experienţă pe care o aveam.
Asta depinde de la ONG la ONG. Pe scurt, am organizat evenimente, fie că erau academice, de socializare sau publice (câteva dezbateri pe teme legate de perspectivele tinerilor în România, dar și o serie de discuții despre viața din București, inclusiv o dezbatere cu mai mulți candidați la PMB în 2016. Când am ajuns coordonator încercam să fac activități care să îi ajute pe voluntari/studenții care aveau nevoie de practică să-și dezvolte abilități care să fie utile și în ”viața reală”: gândire critică, muncă în echipă, organizare, alocarea resurselor, gestionarea situațiilor tensionate. În mod mai abstract, ONG-ul ne-a ajutat să simțim că suntem membrii unei comunități și cătrebuie să acționăm ca atare
Pentru ca imi plac drumetiile, pentru ca se anunta o zi frumoasa! Pentru o prietena, parinte de traseu, pe Via Transilvanica, cand a fost zi de intretinere si curatenie. A mobilizat baietii din firma pentru ajutor cu sculele mari, a invitat copiii de la o scoala locala, prin profesoara, pentru constientizare si informare despre zona! A fost o zi foarte faina. Se anunta si ploaie si a venit exact cand am treminat picnicul de dupa treaba. O sa mai merg cu ea!
Am avut ocazia să fac voluntariat organizat în cadrul companiei care acorda o zi pe an pentru voluntariat. Am făcut curat la un Steaua Speranței care avea grijă de caii abandonați, am făcut curat în parcuri (unde a fost mai laim), am făcut curat la SOS Satele Copiilor (3ha de curățat) și în ultimii 6 ani am fost la asociația Touched pentru a face zacuscă la casa Agar - anul acesta activitatea de voluntariat fiind susținută separat de companie, în ”privat”. Voluntariatul la propriu e foarte fain!
Mai dau și bani lunar în diferite direcții dar nimic nu se compară cu voluntariatul la propriu.
Ce tare e aia cu zacusca😁
Pentru că mi-a plăcut tot timpul să lucrez cu copiii și asta am învățat de la ai mei, privindu-i. A-i ajuta pe alții era o treabă serioasă și privită ca ceva normal la noi în casă. Am fost voluntar la un centru de zi în orașul meu, oraș mic de prin HD, la o casă de copii de lângă orașul meu, iar după ce am ajuns la facultate am fost voluntar în asociația studențească a facultății, la Ajungem Mari și la Centrul Marisa, un centru de neuroreabilitare pediatrică.
Pentru Hospice, atunci când locuiam în Brașov. Mi-as fi dorit să fiu de ajutor copiilor, dar mi s-a recomandat centrul de zi bătrâni și mi-a făcut foarte mult bine tot timpul petrecut acolo.
Nu am făcut voluntariat, cumva nu exista un motiv real... la un moment dat m.am înscris într.un program sa fac meditații cu copii de gimnaziu. Inca mi se pare un mod de ajutor pe care pot sa îl ofer. Am așteptat(asa scria pe site) sa fiu contactata și după ceva vreme am sunat eu... nu mai avem nevoie...
Am început să fac voluntariat acum vreo doi ani, odată ce m-am mutat de la sat în Timișoara, inițial din dorința de a mă simți utilă și a-mi găsi "gașca", oameni cu care să am chestii în comun. Aveam 18 ani, doar ce schimbasem liceul, cu trupa de teatru a școlii nu-mi ieșise că deh, bisericuțe, rivalități, prostii. Am încercat cu o organizație care se ocupa de party-uri și evenimente. Mi-am zis că o să fie fun. N-a fost. Pe urmă am intrat în Fundația Județeană de Tineret, unde a fost mișto, am avut ocazia să plec prin Erasmusuri în străinezia, să învăț să facilitez activități pentru copii și tineri, partenerul l-am cunoscut tot acolo, am strâns gunoaie împreună :))). Am plecat din fundație vara asta, că deja se strânseseră prea multe, trebuia să prioritizez niște proiecte personale și sănătatea mentală, între timp mă băgasem voluntară și prin festivaluri - muncă ușoară la schimb cu muzică bună (Recomand Gărâna Jazz Festival). De curând am început să activez în Ajungem Mari, o organizație care se ocupă cu copii din centre de plasament (îi ajutăm la teme, organizăm excursii și activități). Știam de ceva vreme că vreau sa lucrez cu copii, oportunitatea asta a picat la fix și tre' să zic că merită din plin.
Pe parcurs mi-am dat seama că voluntariatul e o metodă bună de coping, sau oricum mai sănătoasă decât altele, deși am avut destule faze în care am căzut în extrema cealaltă, să încerc să rezolv problemele oricui altcuiva ca să nu mă concentrez pe ale mele. Abia acum învăț să mă echilibrez.
Am făcut voluntariat pentru copiii din orfelinate din București, însă a fost foarte greu și extenuant emoțional așa că după un an am renunțat. Am făcu voluntariat în serviciul european, în Cipru, unde am organizat evenimente culturale și educaționale pentru tinerii din Nicosia - un fel de schimburi interculturale unde ne concentram pe asemănările culturilor. Fac voluntariat într-o asociație de tineret, sport și ecologie (Jnepenii) unde particip la organizarea unei etape de turism sportiv din competiția Ștafetei Munților.
Da , pentru organizatia Special Olympics Romania, impreuna cu elevii mei care ma urmau (din Scoala Sanitara Postliceala, unde am fost isntructoare de practica.........., )Am dorit intotdeauna , , dar ocazia atunci s-a ivit, cand ei organizau Jocurile Nationale in orasul meu. Inainte de competitii , o echipa medicala,21 medici ,,voluntari permanenti,, stomatologi, oftalmologi, Orl-isti ,fizicoterapeuti, internisti,psihologi, le-a facut evaluarea anuala complexa a sanatatii lor, despre care exista o evidenta pe baza careia se evalueaza progresele sau deterioarea eventuala a starii lor de santate in functie de aceste profiluri medicale.Noi am fost repartizate la profilul de stomatologie, unde am coordonat si asistat intrarea- asteptarea si iesirea micutilor la consultatie Ei veneau din toate judetele Tarii, erau insotiti de ,,antrenorii,, lor si foarte multi dintre ei erau insotiti si de parinti sau bunici..... Am cunoscut o lume aparte, unde nota dominanta era dragostea, rabadarea , intelegerea, din partea medicilor voluntari, care ii cunosteau foarte bine acesti copii foarte dornici de dragoste,pe care cand o primeau, o intorceau inzecit cu imbratisari si saruturi...........Tot respectul meu pentru acesti medici , care petreceau zile din timpul lor, insotand si consultand ,,in joaca,, la propriu '! pe acesti copii, nu putini la numar , 310, consultati in 2 zile de echipa de 5 medici stomatologi..si nici un copil nu a plans, n-a plecat suparat, ci salutand voios....Copii erau inocentii si increzatori si nimeni absolut nu le- zdruncinat increderea...... A FOST CEA MAI FRUMOASA EXPERIENTA DIN VIATA MEA, !desi epuizanta fizic si psihiic, as repeta-o oricand.....
Nu am facut voluntariat, si nici nu stiu sa zic un motiv anume sincer. Am fost comod, nu m-am interesat sa gasesc 'cauze' in comunitate in care sa ma implic. Imi ofer voluntar ajutorul oamenilor din jurul meu de multe ori dar asta nu stiu daca se pune :)).
Am avut experienta de a tine niste cursuri pentru studenti la niste internshipuri(chiar daca eram angajat, m-am oferit voluntar fara a avea vreun beneficiu) si acolo am descoperit ca e foarte placut sentimentul de dupa, te simti asa cumva util si ca ai facut un bine unor oameni neconditionat. De atunci imi mai vine din cand in cand gandul ca as putea sa ma implic in zona educationala (materiale/cursuri fizice sau online, ateleriere pentru elevi de generala sau liceu din oras, totul gratuit si voluntar desigur) dar recunosc ca, nu am facut niciun demers.
În liceu, din clasa a 10a am început la asociația liceului pentru cauze multiple, de la ecologizat la crearea de ateliere pentru elevi, intr-a 12a învățasem sa cânt la chitară destul de bine și am făcut și eu un atelier unde veneau în jur de 10 elevi săptămânal. A fost drăguț că a mai continuat și după ce am terminat liceul câțiva ani cu elevi pe care i-am avut eu la atelier. În liceu la liga studenților era de Crăciun o inițiativă foarte faină unde preluam o școală/grădiniță sau mai multe în funcție de numărul copiilor, din zone defavorizate, și realizam diverse evenimente cu scop caritabil: seri de film, petreceri, mergeam prin SH-uri cu mape realizate de studenți să primim haine, stand în mall, ș.a. Era un sentiment foarte frumos și aduceam un zâmbet la copii. Erau multe activități de ecologizare și activități interne care te făceau să ieși din zona de confort. Mi-a plăcut așa de mult încât în anul 1 de master am fost în “bordul” asociației pe departamentul de proiecte. Am scris proiecte la consiliul local și MTS (actual MTFEȘ, sau ceva de genul) unde am și primit finanțare. Foarte multă muncă dar și satisfacția la fel. Pe lângă astea, voluntariat am făcut pentru prieteni:)), ajutat la proiecte la facultate, cât și la străini. Eram cu un prieten pe strada și o doamnă ne-a rugat dacă putem să cărăm un calorifer până la etajul 4. Nu părea a calorifer dar era extrem de greu. A fost drăguț la final, mă simțeam după că mai pot ridica vreo 3 din alea, dar în suflet îmi venea să fug de cineva care mă ruga să car ceva masiv:))
Voluntariat nu am facut si nici nu am simtit dorinta. Nu am refuzat vreo oportunitate de genul si nici nu am avut persoane apropiate care sa fi facut. Acum la maturitate am putin timp si nu simt nevoia, poate si pentru ca viata profesionala imi satisface nevoia de scop in viata si simt ca contribui la societate prin munca, nu doar ingras conturile bancare ale actionarilor.
Dar imi duc tot timpul cosul de cumparaturi la loc si "petcuiesc" cand merg pe munte. Se pune?
Se pune 😁
Am facut parte dintr-o comunitate pentru studenți doi ani de facultate pentru a-mi testa cunoștințele și pentru a căpăta experiență, în același timp am ajutat și mi-am făcut prieteni noi.
pentru ca maine 10 oct ii "ziua internationala a sanatatii mentale" o sa mentionez doar voluntariatul facut pe aceasta tema iar unele rezultate se pot vedea aici:
https://open.substack.com/pub/perfectlight/p/something-from-the-past?r=2b8uel&utm_medium=ios&utm_campaign=post
Nu am facut dar mereu am vrut. Nu am ajuns sa fac probabil din confort si din lipsa unui tovaras cu care sa merg pentru ca nu ma lasa anxietatea sa merg singur.
Psst, băiatu, te fac un voluntariat?
yes, please.
Am făcut voluntariat în timpul licenţei şi al masterului. Momentan, nu mai sunt atât de implicat şi asta din cauza muncii şi a altor responsabilităţi. Cand am început, în primul an de facultate (SNSPA), am făcut-o pentru că aveam nevoie de practică, aşa că am ales CeSIP, un ONG al studenţilor din FSP. Totuşi, am decis să rămân pentru că mi-au plăcut oamenii, am învăţat multe şi am putut să ajut şi eu alţi studenţi. Acum, timpul meu este limitat şi dau o mână de ajutor doar pe anumite proiecte. De bine de rău, genul asta de muncă în slujba altora m-a ajutat foarte mult chiar şi în primele joburi, fiind uneori cea mai relevantă experienţă pe care o aveam.
Nu știu, dar ce implică efectiv voluntariatul într-un ONG studențesc?
Asta depinde de la ONG la ONG. Pe scurt, am organizat evenimente, fie că erau academice, de socializare sau publice (câteva dezbateri pe teme legate de perspectivele tinerilor în România, dar și o serie de discuții despre viața din București, inclusiv o dezbatere cu mai mulți candidați la PMB în 2016. Când am ajuns coordonator încercam să fac activități care să îi ajute pe voluntari/studenții care aveau nevoie de practică să-și dezvolte abilități care să fie utile și în ”viața reală”: gândire critică, muncă în echipă, organizare, alocarea resurselor, gestionarea situațiilor tensionate. În mod mai abstract, ONG-ul ne-a ajutat să simțim că suntem membrii unei comunități și cătrebuie să acționăm ca atare
Am făcut voluntariat acum un an de Crăciun. Am donat haine și alte obiecte pe care le-am împachetat frumos și le-am oferit unor copii defavorizați.