Poze frumoase, texte acide, niște cărți și cam atâta că oameni suntem.
…
Întrebarea săptămânii 🤔
Vă invitam să discutăm despre nițică frumusețe urbană. Dacă să fie cu gard sau fără. Poporul a votat și comentat.
Mă bucur să văd că suntem atâția care n-am vrea gard. Iar cei care îl vor, de cele mai multe ori, sunt motivați de lipsa de bun simț a unor consăteni. Altfel, cred că s-ar putea lejer fără și cu niște amenzi bine țintite către cei care nu respectă spațiul verde și liniștea celor care stau la parterul blocurilor. Bine, în Sectorul 3 nu s-ar putea asta pentru că Negoiță încă mai are niște rânduri de gard de instalat, cam cât pentru 10 mandate.
Pentru săptămâna viitoare:
Să vorbim despre sărăcie și încrederea pe care o avem în evoluția noastră financiară.
Care crezi că sunt motivele pentru care vei avea/nu vei avea probleme financiare?
Cine comentează pe temă se înscrie automat în tragerea la sorți pentru câștigarea unui premiu (cărți. Momentan. Stai să vezi când dau mașini și apartamente…).
Câștigătoarea newsletter-ului trecut este Ana Matei. Ana, dacă vezi mesajul ăsta o să te rog să dai un mail la george.bonea@gmail.com și să-mi spui două titluri din poza de mai jos:
…
Ce am mai scris ✍️
Mi se pare incredibil și aberant cât de ignorat poate să fie pietonul român. De la lipsa de trotuar pe anumite porțiuni de drum până la sacrificarea trotuarului pentru reparații la carosabil. Să nu respecți pietonul e printre cele mai clare semne de lipsă de modernitate.
Am fost la târgul de carte Gaudeamus (și mi-am luat următoarele: „Dincolo de tranșee” - Nándor Bárdi & Judit Pál, „Express” - Mihnea Mihalache Fiastru, „Capitala Imaginată” - Emanuela Constantini, „Cruciadele văzute de arabi” - Amin Maalouf și „Tăcere” - Shusaku Endo). Cu ocazia asta mi-am amintit de faptul că cititul e scump.
În (aproape) fiecare zi fac o selecție de articole pe care le găsesc interesante. Ce-mi salvez dimineața ca să citesc seara. E rubrica „De citit în drum spre casă”. Dacă vă faceți cumva un obicei din a intra seara pe blog o să vedeți textul acolo.
…
Ce am mai citit📚
Fotograful amintirilor pierdute de Sanaka Hiiragi - eu știu că pentru o viață sănătoasă trebuie să citești cel puțin un japonez și un Saramago pe an. Asta dacă vrei să-ți iasă bine analizele. Cartea asta mi s-a părut numai bună pentru perioada asta a anului, o alta care ar merita să devină film/serial (chiar și unul comercial și bombastic pe Netflix). Din păcate are finalul cam grăbit. Dar cât de des citești ceva care te inspiră să schimbi numele persoanelor din agenda de telefon? „Mama” a devenit „Doamna Hatsue”;
Platform capitalism de Nick Srnicek - o bună și corectă (după mine) analiză a modului în care capitalismul se face pe model platformă - de ride-sharing, de cazări, de socializare ș.a.m.d.. Nu-i o carte senzațional de stufoasă și dificilă dacă nu ești obișnuit cu tipul ăsta de lectură, având avantajul că la final îți pui multe întrebări despre cum ar putea evolua lucrurile.
…
Alte chestii? Recomandări? 🤔
Poate una dintre cele mai frumoase manele (categoric Top 3 pentru mine). Cât de des asculți o manea care începe cu versurile „Stau la geam cu cartea-n mână”?;
Cosmin Gârleșteanu are pe Facebook o serie de fotografii realizate prin București. Toate-s bombă! Preferata mea:
M-am înscris la cursul de screenwriting al Verei Ion și cu ocazia asta îmi duc fizicul și la un eveniment interesant (și cu intrare liberă) de la Apollo111;
Nu uitați că pe 3 Septembrie 2081 e eclipsă totală de soare. Să nu vă faceți planuri.
…
Cuvântul săptămânii📖
Ignominie - josnicie, infamie, mârșăvie.
Exemplu: „faptul că Gazeta Sporturilor a fost ani de zile o trompetă pentru industria pariurilor și n-a zis nimic, încercând în ultimul ceas să-și curețe imaginea de jurnalism de calitate, mi se pare o ignominie. Mai ales că nici măcar acum nu spun faptul că problema principală e industria de pariuri, nu conducerea Ringier.”
…
Se poate ❤️
Să nu mai spuneți că nu se investește în transportul feroviar. S-a inaugurat un nou traseu CFR. Și o cursă durează 2-3 minute. Deci se poate.
…
Mai mult? 🧲
Dacă vrei să citești ce cărți am publicat până acum: „Îmi pare rău că am muncit”, „Miercuri10” și „Aventuri cu Zornel în Lumea Nașpa”.
Alte chestii pe Facebook, blog, Twitter (X?) și pe Instagram țin evidența cărților citite. Pe LinkedIn vorbim de muncă & colaborări.
Momentan sunteți 2.584 abonați.
Unii oameni dau cămașa de pe ei pentru mine. Mulțumesc celor care contribuie pe Substack și Patreon. Cum ar spune mama, „tu de ce nu ești ca ei?”.
Am ales 50-50. Sunt de parere ca se poate intampla orice, daca iau in urmatorii ani niste decizii financiare proaste, oricand pot sa ajung intr-o situatie dificila. As zice ca nu o sa ajung pe strazi, dar daca Irinel a putut, pot si eu sa o dau un bara cu mult mai putini bani :)).
Privind si cu putina incredere in mine, cred ca as putea sa ma redresez si sa nu mor de foame doar sanatos sa fiu + sa nu existe un context nasol care m-a adus acolo asupra caruia eu nu am control (boala, razboi, probleme economice la nivelul intregii tari).
In acelas timp, nu prea risc, o viata extravaganta nu am, imi calculez de obicei veniturile, ce imi permit si ce nu, deci incerc si eu sa trag de balanta aia in favoarea mea putin acolo. La capitolul economii as zice ca am de lucrat. Daca imi iese si asta, la anul o sa votez si eu optiunea “putin probabil” :))
Viata e imprevizibila in general. Adica o doza de 50-50 mi se pare cea mai realista.