Sinceră să fiu, intrasem pe articolul despre cum se construiește frica fiindcă mă gîndeam că vorbește despre cartea lui Iulian Tănase, „Teoria fricii”. Da, am citit-o. Și mi-ar fi plăcut să văd și părerea lui George. În fine. Altădată. Cît despre Crăciun, eu sînt din categoria românilor atei liniștiți, care nu se simt persecutați de creștinismul ortodox al concetățenilor, și nici măcar deranjați. Eu sărbătoresc bunele relații cu credincioșii din jurul meu, dacă e. Crăciun fericit tuturor!
Eu personal nu îl sărbătoresc. Însă este puțin problematic cu ai mei deoarece mă felicită și îmi urează "Crăciun fericit" de două ori. Eu fiind stabilit în România, iar ai mei în R. Moldova.
Buna George. Interesant ca de obicei continutul. Nu m-a surprins rezultatul poll-ului cu religia, totusi ma asteptam sa fie un pic mai mare procentul de atei (eu fiind agnostic) care te citesc.
Promit ca o sa ma apuc si de citit, dar momentan am altele pe cap.
Intotdeauna o placere sa citesc ce scrii. Te salut.
Sunt ateu, nu urăsc religia sau sărbătorile religioase, dar pentru mine Crăciunul este sinonim cu meditația asupra anului ce se apropie de final și cu mâncatul a câteva mâncăruri tradiționale.
Eu mi-am pierdut toata familia, nu imi place mancarea traditionala romaneasca (cu exceptia zacuscii si a salatei de vinete fara maioneza). Deci, ma refugiez in muzica, filme etc care imi trezesc amintiri dragi despre familia mea si plang de o bucurie melancolica. De asemenea, intru si intr-un fel de stare maniacala/turbo sa gatesc cat mai multe preparate in versiuni mai sanatoase a unor mancaruri traditionale sau retete noi cu care sa-mi surprind prietenii si le dau lor ceea ce am gatit. Imi face o placere deosebita cand vad ca alte persoane se bucura de mancarea mea. Cand imi permit, mai fac si cadouri: o carte, un ceai bun si home-baked goodies. Mi-ar placea sa ma implic intr-un proiect caritabil, dar nici nu am simt practic si, din pacate, nici nu-mi permite sanatatea (deocamdata). Cred ca asa as simti cel mai bine spiritul sarbatorilor. Altfel, acasa, hikikomori, cu amintirile mele.
Nu mă consider o persoană religioasă. Sau poate cred în ceva, dar nu merg la biserică, nu aprind lumânări, nu țin posturi și așa mai departe...
Folosesc scuza Crăciunului să îmi fac timp să-i vizitez pe cei care nu mai sunt printre noi... asta ține de religie, presupun. And also... împart câte ceva... pentru sufletul lor, poate.
Sinceră să fiu, intrasem pe articolul despre cum se construiește frica fiindcă mă gîndeam că vorbește despre cartea lui Iulian Tănase, „Teoria fricii”. Da, am citit-o. Și mi-ar fi plăcut să văd și părerea lui George. În fine. Altădată. Cît despre Crăciun, eu sînt din categoria românilor atei liniștiți, care nu se simt persecutați de creștinismul ortodox al concetățenilor, și nici măcar deranjați. Eu sărbătoresc bunele relații cu credincioșii din jurul meu, dacă e. Crăciun fericit tuturor!
Familia ține la câteva obiceiuri, cum ar fi primitul preotului cu ajunul, mersul la biserică, post. Altfel, Crăciunul meu e unul laic.
diferenta: contu' de twitter poti sa-l stergi cand vrei, ala de thread mai greu (deloc daca nu vrei sa stergi si insta).
Eu personal nu îl sărbătoresc. Însă este puțin problematic cu ai mei deoarece mă felicită și îmi urează "Crăciun fericit" de două ori. Eu fiind stabilit în România, iar ai mei în R. Moldova.
Buna George. Interesant ca de obicei continutul. Nu m-a surprins rezultatul poll-ului cu religia, totusi ma asteptam sa fie un pic mai mare procentul de atei (eu fiind agnostic) care te citesc.
Promit ca o sa ma apuc si de citit, dar momentan am altele pe cap.
Intotdeauna o placere sa citesc ce scrii. Te salut.
Primesc colindători cu drag și merg la concerte de colinde tradiționale. Când eram mai tânără mergeam în dimineața de Crăciun la biserică să colindăm.
În afară de colinde cu temă religioasă, mâncare tradițională și mersul la biserică, în familia mea nu se respectă alte tradiții creștine.
Dar casă e plină de luminițe colorate și musai șosetele făcute cadou de Crăciun.
Sunt ateu, nu urăsc religia sau sărbătorile religioase, dar pentru mine Crăciunul este sinonim cu meditația asupra anului ce se apropie de final și cu mâncatul a câteva mâncăruri tradiționale.
Eu mi-am pierdut toata familia, nu imi place mancarea traditionala romaneasca (cu exceptia zacuscii si a salatei de vinete fara maioneza). Deci, ma refugiez in muzica, filme etc care imi trezesc amintiri dragi despre familia mea si plang de o bucurie melancolica. De asemenea, intru si intr-un fel de stare maniacala/turbo sa gatesc cat mai multe preparate in versiuni mai sanatoase a unor mancaruri traditionale sau retete noi cu care sa-mi surprind prietenii si le dau lor ceea ce am gatit. Imi face o placere deosebita cand vad ca alte persoane se bucura de mancarea mea. Cand imi permit, mai fac si cadouri: o carte, un ceai bun si home-baked goodies. Mi-ar placea sa ma implic intr-un proiect caritabil, dar nici nu am simt practic si, din pacate, nici nu-mi permite sanatatea (deocamdata). Cred ca asa as simti cel mai bine spiritul sarbatorilor. Altfel, acasa, hikikomori, cu amintirile mele.
Nu mă consider o persoană religioasă. Sau poate cred în ceva, dar nu merg la biserică, nu aprind lumânări, nu țin posturi și așa mai departe...
Folosesc scuza Crăciunului să îmi fac timp să-i vizitez pe cei care nu mai sunt printre noi... asta ține de religie, presupun. And also... împart câte ceva... pentru sufletul lor, poate.
fără sărbători viața e mai bine.
Un minin de religiozitate parcă nu strică niciodată. 🙂
sunt cumva impotriva traditiilor, dar ne place să avem 2-3 prieteni apropiati la masa, fie de craciun sau anul nou. recomand jocul ligretto