Ceva ușor. Despre cum sărbătorești Crăciunul, frica în comunitate, două cărți, niște jocuri și atât.
…
Întrebarea săptămânii 🤔
Săptămâna trecută vă invitam să-mi spuneți despre vot, dacă să fie obligatoriu. Sau nu. S-au emis păreri interesante aici, iar rezultatul sondajului e ăsta:
Eu? Ce cred eu? Poate că de dragul celor care insistă că trebuie mers la vot ar merita ca votul să fie obligatoriu. Și nu doar atât, dar ca să fie treaba-treabă aș obliga votul cu un partid. Adică n-ai voie să-ți anulezi votul. Pur și simplu trebuie să alegi din opțiunile date. Ca să ne liniștim pentru totdeauna cu discursul despre cum ăia care stau acasă în ziua alegerii sunt ăia buni (dar indiferenți) care ar putea scăpa țara de PSD/AUR/PNL (cine mai e în ziua alegerii „Răul Cel Mai Mare”).
Pentru săptămâna viitoare:
Să vorbim despre sărbătoarea de Crăciun și aspectul religios. Ce ne poți spune despre modul în care sărbătorești Crăciunul? O faci conform valorilor și ritualurilor religioase, mergând la biserică, gravitând totul în jurul lui Iisus Hristos și a ceea ce înseamnă el în economia sărbătorii, ori mai apropiat de obiceiurile moderne care pun accent pe Moș Crăciun, brad, cadouri ș.a.m.d.? Eu, de exemplu, împodobesc bradul, fac cadouri, mănânc tradițional, dar religiosul e prezent în 0% din cuget și simțiri. Nu simt că vreun aspect se leagă în vreun fel de religia în care am fost botezat. Practic, sărbătoresc un Crăciun Laic. Tu?
Cine comentează se înscrie automat în tragerea la sorți pentru câștigarea unui premiu (cărți. Momentan. Stai să vezi când dau mașini și apartamente…).
Câștigătorul newsletter-ului de data trecută este Robert Munteanu. Robert, dacă vezi mesajul ăsta o să te rog să dai un mail la george.bonea@gmail.com și să-mi spui două titluri din poza de mai jos:
…
Ce am mai scris ✍️
Dacă vreți să știți cum se construiește frica am găsit eu niște aspecte importante.
În (aproape) fiecare zi fac o selecție de articole pe care le găsesc interesante. Ce-mi salvez dimineața ca să citesc seara. E rubrica „De citit în drum spre casă”. Dacă vă faceți cumva un obicei din a intra seara pe blog o să vedeți textul acolo.
…
Ce am mai citit📚
Tăcere de Shusaku Endo - pentru mine Shusaku Endo este cea mai mare descoperire din 2023. Tot de la el am mai citit (și recomandat) „Scandalul”. Am vaga impresie că am găsit pe cineva pe care să-l înghesui pe podium lângă Saramago. Cel puțin în „Tăcere” există un dialog care concurează ca intensitate cu discuția dintre Iisus și Dumnezeu din „Evanghelia după Isus Cristos” (Saramago). La Shusako e vorba de doi preoți care discută despre creștinarea Japoniei. Ceva minunat! Și mi se pare cu atât mai grozav cu cât, ateu fiind, am avut o revelație spiritualo-politică citindu-l pe Shusaku (dar despre asta într-un text separat, sunt multe de zis);
Noi versus Ei. Eșecul globalismului de Ian Bremmer - inițial credeam că e ceva conspiraționist, ori ultra-conservator, dar poate e doar titlul aiuritor („Eșecul globalismului”). În esență e doar o perspectivă despre cum globalismul, luat pe nemestecate, poate destabiliza echilibrele sociale șubrede. Simt că e o carte utilă în contextul în care tot mai mulți români se plâng (și simt) afectați de „globalism”. Cu atât mai utilă pentru cei care se plâng că asiaticii „fură” job-urilor românilor din România.
…
Alte chestii? Recomandări? 🤔
Mi-am făcut și eu cont pe Threads (Twitter-ul lui Zuck). Să vedem care-i faza. Mie, dintre toate care există online, îmi place Twitter-ul ca mecanism/aspect/ce reprezintă. Și pe Twitter consider că e bine faptul că poți să vezi toate ideile. Vreau să fiu la curent cu ultimele deliruri. Threads îmi lasă impresia că e locul în care tinerii care vor să aibă păreri au fugit de ochii părinților și bunicilor (Facebook pare invadat de boomeri). Vedem ce se mai întâmplă;
Crăciun fiind, vedem iar seria „Harry Potter” de la primul până la ultimul. Fiecare cu „Singur Acasă” al lui;
Urmează să termin Red Dead Redemption 2. Până apare GTA 6 (ori RDR 3?) ce jocuri din registrul ăsta recomandați? Apropo, Hogwarts Legacy e o nesimțire făcută să stoarcă bani de la nostalgici. Nu merită;
…
Cuvântul săptămânii📖
Contingent - totalitatea cetățenilor născuți în aacelași an și luați în evidența comisariatelor militare.
Exemplu: „e posibil să fie o surpriză mare, pe front, contingentul format din tineri care n-au înțeles că iubirea de țară e ceva pentru care merită să mori.”
…
A venit Tradiția ❤️
E momentul ăla din an când o boxă îți urează „Sărbători fericite”.
…
Mai mult? 🧲
Dacă vrei să citești ce cărți am publicat până acum: „Îmi pare rău că am muncit”, „Miercuri10” și „Aventuri cu Zornel în Lumea Nașpa”.
Alte chestii pe Facebook, blog, Twitter (X?), Threads și pe Instagram țin evidența cărților citite. Pe LinkedIn vorbim de muncă & colaborări.
Momentan sunteți 2.628 abonați.
Unii oameni dau cămașa de pe ei pentru mine. Mulțumesc celor care contribuie pe Substack și Patreon. Cum ar spune mama, „tu de ce nu ești ca ei?”.
Sinceră să fiu, intrasem pe articolul despre cum se construiește frica fiindcă mă gîndeam că vorbește despre cartea lui Iulian Tănase, „Teoria fricii”. Da, am citit-o. Și mi-ar fi plăcut să văd și părerea lui George. În fine. Altădată. Cît despre Crăciun, eu sînt din categoria românilor atei liniștiți, care nu se simt persecutați de creștinismul ortodox al concetățenilor, și nici măcar deranjați. Eu sărbătoresc bunele relații cu credincioșii din jurul meu, dacă e. Crăciun fericit tuturor!
Familia ține la câteva obiceiuri, cum ar fi primitul preotului cu ajunul, mersul la biserică, post. Altfel, Crăciunul meu e unul laic.