Fix acum, când îți intră mail-ul ăsta, ai putea să iei o pauză scurtă de muncă. Măcar să te gândești la altele. Mai puțin cu ale tale, mai mult cu ale mele. Mersi.
…
Întrebarea săptămânii 🤔
Săptămâna trecută voiam să vorbim de școală, dar mai ales despre subiectul „pe vremea mea se făcea mai multă școală, nu ca acum!”. Așa că am întrebat și s-a răspuns așa și așa:
Ce cred eu? Mersi de întrebare.
Cred că se face cam aceeași școală, doar că elevii de azi sunt stimulați și de alte informații, ceea ce probabil lasă impresia că nu mai sunt preocupați de ce se dă la școală. Poate că acum mai mulți copii știu deja cam ce vor în viață și nu se mai strofoacă să tocească o materie doar pentru o notă mare (pentru gloria părinților, ori a profesorului care se laudă că la el învață toți). Pe vremea mea eram încurajați să tocim (dacă nu ne plăcea materia), să luăm note mari la toate, să „știm” din toate. Asta frustra, obosea și într-un final transforma școala într-un fel de job în care mulți eram în quiet quitting. Rămân optimist și cred că tinerii de azi știu mai bine ce vor în viață (nu neapărat și ce pot, dar e datoria lor să încerce), motiv pentru care sunt mai selectivi cu nivelul de energie pe care îl investesc în tot ceea ce are de oferit școala.
Și de altfel, școala trebuie să fie atrăgătoare. Orele trebuie să fie marketate mai atrăgător. Nu fiți rigizi-intelectuali, nu mă luați cu „George, școala nu trebuie să te atragă că nu e un produs”. Ba da, e un produs. Totul e un produs. Dacă elevii devin interesați de Istorie la orele cu profi mișto, dar dezinteresați la orele predate de dascăli nașpa, înseamnă că marketingul uman are un efect.
Pentru săptămâna viitoare❓
Să vorbim despre trăitul în oraș.
De ce „da”? De ce „nu”? Argumentează la comentarii și câștigă.
Uite, data trecută Ciprian2081 a comentat și acum își poate alege două cărți din poza de mai jos. Ciprian, dacă vezi newsletter-ul ăsta dă un mail la george.bonea@gmail.com.
…
Ce am mai scris ✍️
În ultima perioadă am descoperit că nu știu mai nimic despre ce înseamnă să crești un copil. Adică știu din exemple (tata și alți tați), dar nu știu informații concrete, nu știu dacă X e mai bine ca Y, nu mi s-a zis niciodată ceva înainte pentru că „o să vezi la momentul potrivit” (o mantră foarte masculină când vine vorba de parentalitate). Și nici alții n-au știut înainte, au aflat din mers, o situație foarte des întâlnită la cei mai mulți bărbați. Un fel de educație-lăutărească de cum să crești un copil. Așa că am încercat să caut un răspuns la întrebarea „de ce femeile știu din timp să fie mame și bărbații nu știu să fie tați?”. Și evident, cum ne afectează asta.
Aproape zilnic recomand articole interesante la rubrica „De citit în drum spre casă”.
…
Notițe mintale 🎧
Pentru săptămâna asta am pregătit o notiță mintală despre motocicliști, mai exact despre ce înseamnă să ai o motocicletă. Așa, dintr-o perspectivă filozofică-psihologică, cu trecere prin urbanism și spațiul comun.
Cu ocazia asta mi-am amintit că acum vreo patru ani scoteam un episod demotivațional despre același subiect. Azi vorbim altfel pe subiect.
Abonează-te și ascultă.
…
Ce am mai citit📚
Din păcate n-am reușit să termin nici măcar o carte în săptămâna care a trecut. Sper că voi ați putut mai bine.
…
Alte chestii? Recomandări? 🤔
Am văzut piesa „Bestiar” de la Teatrul Metropolos, ceea ce vă doresc și vouă. În perioada următoare o să termin un articol despre vedete, artiști și corporatiști în care o să fac și o serie de referințe la aspecte din piesă;
La inițiativa celor de la „Aici a fost o pădure/ Aici ar putea fi o pădure” am fost la Marșul pentru parcul IOR. Pe scurt despre speță: corupție imobiliară cu retrocedări și un cartier a pierdut o bucată uriașă de parc. Ce cred? Blocurile au fost deja schițate, s-au și vândut apartamente în ele (oare câte vedete și personalități și-au luat cu vedere la parc?), dar acum îi mai încurcă doar spiritul civic al unora. Hai și tu pe 19 Octombrie să facem un lanț uman în jurul bucății furate. Azi pot fura parcul ăsta, mâine altul…;
Am văzut pe Netflix o serie foarte simpatică de patru episoade cu un comediant care devine tată și vrea să învețe despre asta. „Fatherhood with my father”;
Poate erați curioși să știți ce este meta-narativul;
Dacă nu știți deja de pictorul Lucian Prună o să aflați acum. De urmărit, pentru că el oricum urmărește (și pictează) viața noastră de zi cu zi. Un fel de natură moartă contemporană.
…
Cuvântul săptămânii📖
Î’ncot - chicot.
Exemplu: „Cică e regionalism, dar nu știu cum se pronunță și nu l-am auzit niciodată pronunțat.”
…
Secret🕶️
N-am spus niciodată care a fost adevărata sursă de inspirație pentru Speakerul Demotivațional (pentru că nu voiam să pornesc discuții), dar o recentă postare m-a convins că trebuie să vă spun și vouă cine a stârnit totul. Doamnelor și domnilor, vă ofer chintesența speakerului motivațional autohton, omul care a dat o față citatelor din Gheorghe Hagi, „visul american după două luni într-o frizerie mărginașă din România” ș.a.m.d.. Dacă nu îl știți n-ați pierdut nimic. Dacă îl știți… sper că ați pierdut doar timp:
…
Mai mult? 🧲
Dacă vreți să citiți ce cărți am publicat până acum: „Îmi pare rău că am muncit”, „Miercuri10” și „Aventuri cu Zornel în Lumea Nașpa”. În curând apare următoarea.
Putem ține legătura și pe Facebook, blog, Twitter (X?), iar pe Instagram țin evidența cărților citite. LinkedIn e rezervat exclusiv pentru muncă & colaborări.
Momentan sunteți 3.291 abonați.
Nu, nu simt că fac parte dintr-o comunitate, cel puțin nu unde locuiesc, undeva la periferia Bucureștiului, nu dau nume, PopeștiLeordeni. Bag seamă că, după ce se înhamă la un parteneriat solid cu banca, oamenii devin foarte individualiști - tu ai cățel și eu copil, păi contează 'ăl din urmă, firește - copilul poate să urle, cățelului trebuie să-i faci ceva. Ne punem barieră pe străzi care nu sunt ale noastre doar ca să ne mai hrănim puțin sentimentul de moșier, nu îi lăsăm pe cei care nu locuiesc pe strada respectivă să treacă pe acolo pe motiv că e „privat”, blocurile în care locuiesc preponderent familii cu copii mici au propriul program de liniște de la 12:00 - 17:00, cât doarme copilu' - copilul meu, blocul meu, regulile mele. Oamenii nu știu ce înseamnă comunitatea sau toleranța, oamenii nu pricep prea bine nici care-i treaba cu libertatea - că atunci când o îngrădește pe a mea, nu prea mai e, dar fiecare își scrie rețeta proprie după bunul plac și propriile interese. Deci nu, nu simt că trăiesc îbtr-o comunitate. Dacă știți vreuna, să-mi ziceți și mie că sunt foarte curioasă!
Nu poate fi vorba de o comunitate cel putin in mediul urban. In mediul rural oamenii sunt mai putini sise cunosc toti intre ei.
Sincer, nu se mai poate vorbi de comunitati in care oamenii se intrajutoreaza si traiesc uniti, ca o nuca greu de spart. Din pacate multi au devenit rai, individualisti, egoisti, unde mai pui ca isi fac rau unul altuia, toate astea doar pentru ca vrem sa ne cataram turbati pe o scara sociala ireala. Fie din complexe de inferiotate, din multe neajunsuri in viata, incepem sa devenim frustrati si ne dorim din ce in ce mai multe lucruri MATERIALE care sa ne umple golurile sufletesti, spirituale, cum ar fi o masina de fite luata in leasing, un apartament de lux in care stai cu chirie, haine scumpe luate printr-un credit de nevoi persoane si multe alte lucruri neimportante care te fac sa-i privesti cu superioritate pe ceilalti, sa crezi ca esti deasupra lor. Subiectul asta pare ca se leaga foarte mult de cel de saptamana trecuta deoarece nici scoala nu ne ajuta in viata si nu ne pregateste pentru momentul in care scoatem capul in lume.
Consider ca avem nevoie sa atingem niveluri mai mari de educatie emotionala, intelegere, empatie si trebuie sa scapam de ideea de a ne catara cat mai sus pe scara sociala. Aceasta este doar in capul nostru, nu ne ajuta cu nimic, ba chiar ne incurca in crearea unei comunitati deoarece scoate la iveala ce este mai rau din oameni.
Mi-as dori sa vad o dezbatere undeva pe tema aceasta, nu doar o serie de comentarii. Chiar ar fi foarte interesanta.