Un newsletter tartinabil.
…
Întrebarea săptămânii 🤔
Din când în când, inspirat de subiectele cercetate/propuse de Doru Șupeală, sunt și eu curios de relația voastră cu munca👨🏭Și data trecută vă întrebam ceva și s-a răspuns așa și așa:
Eu? Mulțumesc de întrebare. Am avut norocul să fac mereu ce îmi place, ori să găsesc satisfacție în sursa de venit. Și pentru că am căutat să fac mereu ce-mi place - standup, muzică, să scriu ș.a.m.d. (cu sacrificiul timpului - în principal), am echilibrat mereu lucrurile să-mi dea pe plus✅Acum caut să fac DOAR lucrurile care aduc cel mai bun raport Plăcere-Timp-Venituri.
Din păcate nu au toți același noroc și simt că ăsta e un subiect care merită discutat 👈
Pentru săptămâna viitoare❓
Să vorbim despre familii. Asta pentru că am văzut un documentar (despre care am discutat mai multe la Notițe Mintale săptămâna asta).
De ce „da”? De ce „nu”? Ce ai învățat de la ei și de la modul în care s-au înțeles? Comentează și câștigă🎁
Uite, Cornelia Rusu a comentat data trecută și a câștigat. Cornelia, dacă vezi newsletter-ul ăsta te rog să-ți alegi două cărți din poza de mai jos (aparatul foto nu e parte din concurs, doar arăta hipsteresc acolo și nu l-am mai mutat):
…
Ce am mai scris ✍️
Cei de la ISCOADA mi-au oferit șansa de a publica din nou o cercetare-articol la ei în bătătură. Mare lucru pentru mine. Mai ales că această cercetare e despre un subiect care îmi este „drag”: alcoolul, minorii și publicitatea. Cine n-a apucat poate să citească și cealaltă cercetare publicată la ei, despre percepția luxului în Penitenciarul Rahova.
Aproape zilnic recomand niște articole pe care le găsesc interesante la rubrica „De citit în drum spre casă”.
…
Notițe Mintale 🎧
Am fost să văd documentarul „Mrs. Buică”. Și m-a inspirat să vorbesc despre relații, cupluri, familie👪Vedeți voi mai multe la Notițe Mintale 10.
Mai poți asculta și episoadele despre:
🛍️Obiecte
Mulțumesc tuturor celor care susțin acest newsletter cu o cafea☕Podcastul și Notițele Mintale sunt modul meu de a vă arăta recunoștința.
…
Ne vedem? 👁️👁️
Pe 21 Octombrie (azi!), de la ora 19:00, o să fiu la Teatrul Național București (TNB) - Sala Mică, împreună cu 𝐌𝐚𝐫𝐢𝐚 𝐙𝐯𝐢𝐧𝐜𝐚 (creatoare de conținut online), 𝐃𝐚𝐧 𝐒𝐭𝐚̆𝐧𝐞𝐬𝐜𝐮 (fondator & director de creație) și 𝐃𝐚𝐧 𝐏𝐞𝐭𝐫𝐞 (doctor în sociologie & specialist în ştiinţele comunicării), la un eveniment moderat de 𝐌𝐨𝐧𝐢𝐜𝐚 𝐉𝐢𝐭𝐚𝐫𝐢𝐮𝐜 (consultantă în comunicare) și organizat de ISCOADA.
O să vorbim despre etica în publicitate, mai ales despre cum publicitatea îi afectează/impactează pe tineri. Mai multe detalii despre eveniment aici. Intrarea este liberă și e păcat să nu vii din moment ce se discută atât de rar (spre deloc) despre reclame și tineri.
…
Ce am mai citit📚
Dependență și dezvoltare de Cornel Ban - orice carte din care (re)învățăm faptul că perioada interbelică n-a fost așa glorioasă, demitizăm iar „succesul” economic comunist, ca mai apoi să discutăm la rece despre cum s-a făcut economie din 1990 și până astăzi, este o carte bună care merită atenția noastră. Din păcate, o altă carte care ar merita lecturată de nostalgici, dar nu prea au ei timp de asta. Nostalgiile zugrăvite aiuritor le consumă tot timpul💸
Pe Instagram țin lista tuturor cărților citite din 2020 și până azi.
…
Alte chestii? Recomandări? 🤔
documentarul „Mrs. Buică”👨👩👧👦
festivalul de film documentar Astra Film (de la Sibiu, dar puteți vedea și online)🎥
o să înceapă festivalul UrbanEye (filme cu și despre oraș)🏙️
istoria lamentărilor despre „generația tânără” - practic un minut și 30 de secunde cu citate din „boomerii” istoriei👴
un „primitiv” amuzant care explică tehnica prin care se face focul la el în trib🔥
Nu știu câți știți asta despre mine, dar eu sunt dependent de zacuscă. Este un viciu cu care nu mă lupt din copilărie și de care nu vreau să scap niciodată. Au existat vremuri când veneau spectatori cu zacuscă la show-urile mele de stand up și plecam acasă cu câteva borcane bune. Nea Usturoi, pe care îl știu mai mult din împrejurări fotbalistice, a făcut zacuscă. Și mi-a dat. Ca orice lucru bun, mănânc cu țârâita, o pun pe pâine de parcă-i caviar, să nu se termine. Dacă n-aveți luați de la el. Dacă aveți să-mi dați și mie. Dacă aveți și nu mâncați... să vă fie rușine! Și să-mi dați mie. (rog seriozitate, exclus zacuști din comerț)🥖
…
Cuvântul săptămânii📖
Eșafodaj - 1. construcție provizorie pentru a susține o platformă cu materiale, instalații, muncitori, etc. în timpul executării unei lucrări; 2. ansamblu de date, de argumente, de exemple, care se bazează pe o operă, concepție, ipoteză, teorie.
Exemplu: „Eșafodajul unor politicieni e șubred și gata imediat după alegeri.”
…
Realități din oraș📸
Am găsit pe Reddit o serie de fotografii foarte reușite. Din București. Dar îi putem spune „urbanul românesc”. Preferata mea:
…
Mai mult? 🧲
Dacă vreți să citiți ce cărți am publicat până acum: „Îmi pare rău că am muncit”, „Miercuri10” și „Aventuri cu Zornel în Lumea Nașpa”. În curând apare următoarea.
Putem ține legătura și pe Facebook, blog, Twitter (X?), iar pe Instagram țin evidența cărților citite. LinkedIn e rezervat exclusiv pentru muncă & colaborări.
Momentan sunteți 3.378 abonați.
Părinții mei nu au fost un exemplu de cuplu pentru mine pentru că au divorțat cand aveam eu vreo doi ani,dar în același timp sunt un exemplu de oameni, fiecare luat in parte a făcut lucruri, a învins greutăți, și-au dus si isi duc amandoi viața așa cum au ales si au muncit. Nu le-a venit nimic din cer și nu s-au plâns, continuă să fie ok ca oameni. Nu, nu toți părinții reușesc in cuplu, important e să reușească ca oameni si să facă ceea ce și-au dorit.
Parintii mei au divortat cand aveam 18 ani, invinsi de prea multe probleme, inclusiv (sau mai ales) financiare, insa simteam de cand eram copil ca ceva nu e ok in relatia lor. De la 4-5 ani aveam cosmaruri ca se despart. Ei pareau sa fie tandri unul cu altul, poate chiar erau sinceri in incercarile lor, mie mi se parea fake chiar si la varsta aia. 😅
Am trait si separat, si impreuna, dupa aceea, pentru ca, tot din cauza problemelor financiare, nu isi permiteau sa traiasca separati unul de altul.
Modelul pe care l-am vazut crescand m-a facut sa simt ca barbatii au pretentii imposibile si ca oricat as incerca, nu o sa fiu niciodata suficient de buna pentru partenerul meu. Am vrut o cariera pentru ca relatiile de cuplu si familia mi se pareau atat de fragile incat nu mi se parea ca merita sa investesc timp si efort in asa ceva. Am si acum anxietati legate de munca pentru ca sunt oricand constienta ca trebuie sa fiu capabila sa intretin un eventual copil daca raman singura cu el (divort, moartea sau invaliditatea partenerului). Inca de la primul job, aproape toti banii mei se duceau in casa. Le stiam toate problemele, toate complexele, toate anxietatile. Simteam uneori ca trebuie sa joc eu rolul de parinte. Poate de-asta nici nu simt ca imi doresc copii, am fost deja parinte destul pentru altii.
That said, sunt constienta ca mi-ar prinde bine niste terapie, am noroc cu un partener chibzuit si echilibrat, am invatat amandoi sa ne comunicam asteptarile si nemultumirile, si privind in perspectiva imi dau seama ca am ajuns mult, mult mai bine decat puteau parintii mei sa spere vreodata. Nu ii invinuiesc pentru majoritatea problemelor pe care le-au avut, cred ca si vremurile si lipsa de educatie (financiara, emotionala) i-au adus in situatia in care au ajuns, ca o spirala din care, probabil, si-au dat seama mult prea tarziu ca nu au cum sa iasa.
Sunt, insa, recunoscatoare pentru ca am putut sa merg la scoala si la facultate, au facut sacrificii pentru mine atat cat au putut, si cred ca am invatat si cateva atitudini sanatoase de la ei.