Nu lăsa o zi de luni să-ți strice cheful de a pierde timpul prin acest newsletter.
…
Întrebarea săptămânii 🤔
Eram curios să văd cum vă raportați la relația părinților. Dacă au fost un exemplu de cuplu pentru voi. S-a răspuns așa și așa:
Mi se pare îngrijorător că 69% nici nu au stat pe gânduri și au răspuns cu „nu”. Dar unele povești de la comentarii sunt cu adevărat emoționante❤️🩹
Mi-ar plăcea să existe cândva un context public în care să se discute deschis despre relațiile în cuplurile românești, pentru că am vaga impresie că trăim o iluzie romantico-eminesciană când, de fapt, multe familii sunt distruse/roase/măcinate de tot felul de aspecte („ne-am luat să nu rămânem singuri”, alcoolism, infidelitate - în special ca validare masculină, obediența femeii în familia tradițională, presiunea asupra bărbaților de a confirma în rolul de furnizor financiar, ș.a.m.d.). Cred că dictonul politic „alege răul cel mai mic” se aplică și-n multe relații de cuplu. Și n-are ce să iasă bun din asta🛑
Pentru săptămâna viitoare❓
Inspirat de răspunsul cuiva de săptămâna trecută mi-a venit să vă întreb:
În ce condiții „da”? De ce „nu”? Sunt curios cum vă raportați la acest subiect pentru că am întâlnit două extreme: îmi abandonez părintele Vs. îi ofer o bătrânețe liniștită cu socializare și activități.
Comentează și câștigă.
Uite, Ambra a comentat data trecută și a câștigat. Ambra, dacă vezi newsletter-ul ăsta trimite un mail la george.bonea@gmail.com cu două titluri din poza de mai jos:
…
Ce am mai scris ✍️
În ultima perioadă tot mai multe vedete au comis o serie de acte anti-sociale (le poți spune și ghiolbănești). Și au fost iertate pentru că și-au cerut scuze(-ish) și „oameni sunt și ei”. Dar sunt vedetele oameni când vine vorba de greșeli care au un cost social prin mimetismul pe care-l imprimă? Am încercat să răspund la această întrebare 🔎
Aproape zilnic recomand niște articole pe care le găsesc interesante la rubrica „De citit în drum spre casă”.
…
Notițe Mintale 🎧
Acum vreo lună găseam pe Reddit intervenția lui Radu Paraschivescu de la Digi FM despre „cultura woke” și „corectitudinea politică” în literatură.
De ce să mint, ușor deziluzionat de argumente. Se putea da un Google, se putea mai multă documentare pe subiect, mai ales de la un om care scrie și citește enorm. Dar pentru cine are chef să asculte unde simt că greșește Radu Paraschivescu, cât și cum nu există „cultură woke”/„corectitudine politică”, ci doar reticență la nou/altfel, vă invit la Notițele Mintale - un spațiu nițel mai intim de conversație🎤🎧
Cine dorește mai poate asculta și episoadele de podcast despre:
🍬Dulciuri & jucării pentru copii
🛍️Donarea zilei de naștere și alte gesturi de bine
Mulțumesc tuturor celor care susțin acest newsletter cu o cafea☕Podcastul și Notițele Mintale sunt modul meu de a vă arăta recunoștința.
…
Ce am mai citit📚
Criza spiritului și alte eseuri de Paul Valéry - exceptând eseurile despre Paris care mi se par naive (dar sunt bune și ele pentru a vedea ce stânjenitoare e supra-romantizarea), cartea e doldora de observații foarte bune despre viață, politică, istorie. Recomand cu aceeași căldură cu care e scrisă.
Automobilul și orașul în Revista Arhitectura - nu e o carte, dar e o revistă cât o carte. Pe lângă fotografiile superbe cu și despre relația oraș-mașină, o să găsești și nenumărate idei pe aceeași temă. Aș prinde revista asta în ușa tuturor îndrăgostiților de table, cu speranța că se vor apuca să o citească🏎️
Pe Instagram țin lista tuturor cărților citite din 2020 și până azi.
…
Alte chestii? Recomandări? 🤔
Reamintesc îndrăgostiților de documentare că se pot bucura de Astra Film și Urban Eye🎥
Am văzut filmul „Sub supraveghere”. O să-l găsiți zilele astea în cinematografe. Mi-a plăcut și merită dacă vă pasionează filmele despre lumea penitenciarelor🎞️
Acum ceva timp am fost la Cluj să vorbesc despre creativitate și munca de copywriter. Acum au pus înregistrarea pe Youtube🖥️
Nu uita să semnezi și tu petiția prin care putem salva stadioanele și bazele sportive din București🏟️
…
Cuvântul săptămânii📖
Fiduciar - cu valoare fictivă.
Exemplu: „multe aspecte sunt fiduciare, dar ne e imposibil să ne imaginăm viața fără ele și tindem să le dăm mai multă importanță decât au.”
…
Oamenii care pipăie statui🗽
Acum ceva timp m-am întâlnit cu Cristiano Ronaldo. Și mi-a rămas în minte faptul că există oameni care pipăie statui. Am găsit ceva detalii pe Wiki, dar și o campanie interesantă cu privire la subiectul ăsta. De ce fac oamenii asta? De ce statuia lui CR7 nu seamănă cu el? Întrebări la care poate nu o să aflăm răspunsul niciodată.
…
Mai mult? 🧲
Dacă vreți să citiți ce cărți am publicat până acum: „Îmi pare rău că am muncit”, „Miercuri10” și „Aventuri cu Zornel în Lumea Nașpa”. În curând apare următoarea.
Putem ține legătura și pe Facebook, blog, Twitter (X?), iar pe Instagram țin evidența cărților citite. LinkedIn e rezervat exclusiv pentru muncă & colaborări.
Momentan sunteți 3.377 abonați.
Cel mai probabil nu, dar am ales nu știu pentru că adevărul e că niciodată nu știi până nu ești pus în situația respectivă. Bunicii mei au în jur de 80 de ani, trăiesc la țară, dar merg la cumpărături în oraș, se vizitează cu rudele, merg la biserică, piață, deci au activități sociale. Au grădină, animale și se descurcă singuri, văzându-i pe ei îmi e greu să-mi imaginez o altfel de bătrânețe. Părinții mei locuiesc aproape și fiind la pesnsie au timp să meargă pe la ei des să facă treabă împreună. Mi-ar plăcea ca istoria să se repete și în cazul meu.
Singurul scenariu în care îmi imaginez că mi-aș duce părinții la azil e cel în mi-ar fi frică să îi las singuri acasă (din motive medicale) și aș fi epuizat orice altă soluție.
Daca parintele e prea batran sa se descurce singur dar nu vrea sa locuiasca cu familia copilului pentru ca vrea sa isi pastreze o oarecare demnitate si autonomie, daca gasesc un camin de batrani cu conditii bune de trai si il vad pe parinte multumit ca este acolo. Deci, o decizie relativa la starea de bine si dorinta parintelui.